Mutarea..

 Știam de când m-am hotărât că o să fie greu, dar nu atât de greu. Când te gândești că pleci din locul tău unde ai trăit atâția ani, de lângă familia ta.. de lângă prieteni, iubit asta e cel mai dureros; cum să lași atâtea amintiri și să pleci ca și cum nu s-au petrecut niciodată?
 Pe de altă parte, bagajele îți dau o durere groaznică de cap, nu e ca și cum ai pleca câteva zile în vacanță. E o perioadă lungă, poate chiar definitivă, cum faci să-ți iei tot ce ai nevoie, cum vei ști că toate lucrurile puse în bagaje sunt de ajuns?
 Atâtea întrebări fără răspuns.. sau poate există unul dar nu vrei să-l găsești. Dintr-o dată nu vei mai fii "fata lu` tata", o să fii o persoană necunoscută printre altele. Să începi să îți faci iar cunoștințe după 19 ani în care totul părea atât de simplu, ca și cum dacă ai fi bătut din palme totul era la picioarele tale... și acum? Și acum trebuie să lupți .. doar n-o să dai înapoi de la viața la care ai visat atâția ani doar pentru un banal sentiment de frică! Totul e așa greu mai ales când ești la 200,500 sau 1900 de km depărtare de cei dragi. Va fi bine, va fi rău, oricum va fii este destinul tău și trebuie să-l înfrunți de unul singur pentru că de acum încolo așa va fi mereu !