miercuri, 19 ianuarie 2011

Again about friendship .

Probabil, va intrebati de ce discut din nou despre acest subiect. Ei bine, astazi, la ora de economie, doamna profesoara ne-a citit  cateva randuri dintr-o carte scrisa de Alexandru Paleologu. Ceea ce ne-a citit mi s-a parut chiar foarte semnificativ, de aceea am hotarat sa impartasesc cu voi parerea mea despre aceasta ora.
Vreau sa specific ca aceste randuri chiar mi-au deschis ochii, si ii multumesc doamnei profesoare pentru acest lucru. Iata ce mi s-a purut mai interesant :
  • "Pãrerea cã prietenia ar fi „dezinteresatã” e un cliseu moralizator lipsit de acoperire : nu existã prietenie fãrã plãcere si folos. Diferenta dintre prietenie si formele inferioare, superficiale, de cârdãsie, nu e alta decât cea dintre nivelurile de interes (fãrã a le exclude pe cele elementare, care sunt de la sine întelese)." 
  • "Unui prieten adevãrat i se poate cere orice, dar nu i se poate pune pret pe nimic. De aceea, nimic nu e mai absurd si mai injust în prietenie decât reprosurile si întoarcerea serviciilor si sacrificiilor fãcute : acesta e, de altfel, si sensul afirmatiei lui Aristotel cã între prieteni nici nu e nevoie de dreptate. Prietenia e dreaptã prin ea însãsi, ea e prin excelentã întruchiparea dreptãtii."
  • "Atunci când în persoana prietenului se reveleazã brusc un monstru, când, cu alte cuvinte, întregul sãu spatiu moral e invadat de inumanitate. Sã despuiem asemenea cazuri de orice eventual ºi iluzoriu prestigiu „demonic”: adevãratele urme ale monstruosului ºi inumanului sunt : nulitate, imposturã sau minciunã."
  • "Rãbdarea si toleranta aceasta sunt cu putintã atâta timp cât, în ciuda abaterilor sale, prietenul continuã sã accepte în principiu legislaþia moralã si criteriile comune pe care s-a întemeiat prietenia."
             Alexandru Paleologu - Despre lucruri cu adevarat importante

Aceste randuri m-au pus pe ganduri.. am realizat ca in relatiile mele de prietenie nu am fost mereu atat de dura pe cat ar fi trebuit sa fiu, n-am stiut sa refuz atunci cand trebuia si nici sa cedez. Mi-am dat seama ca nu are rost sa fiu "prietena" cu persoane care nu ma suporta, ma mint sau pur si simplu nu le pasa daca am sau nu nevoie de ajutor.
M-au facut sa realizez ca trebuie sa iau o decizie definitva spre a revoca o prietenie (sau mai multe), deoarece nu toti sunt ceea ce vor sa para. 
In fine.. vreau doar sa le cer scuze adevaratilor mei prieteni daca ( de fapt cu siguranta) le-am provocat neplaceri. 
So.. daca crezi ca e cineva la care chiar tii si merita sa il ai aproape, poarta-te cu el in acelasi mod cum vrei sa fi tu tratat.



xoxo.

6 comentarii:

  1. Si pe mine m-a luminat evenimenul:))
    Pana acum doar credeam ... acum sunt convinsa ca am luat deciziile bune in anumite momente!

    RăspundețiȘtergere
  2. foarte fain ! Uite ce zice Platon:"Prietenul nu iubeste prietenul, ci obiectivul prieteniei. "
    :*

    RăspundețiȘtergere
  3. Egeea ...ma bucur ca textul te a luminat ....orice iluminare sau revelatie trebuie primita ca un dar ....Si DA ...textul iti era adresat si TIE ....dar si altora ...
    Cat priveste ...citatul din Platon postat de Mussette...este incorect ....Platon ...pe care din fericire l am citit in limba autorului spune sa iubesti OBIECTUL prieteniei nu OBIECTIVUL...OBIECTUL prieteniei este prietenia insasi sau sentimentele nascute din ea...

    RăspundețiȘtergere
  4. Ei bine Egeea ...din textul citit in clasa era bine sa retii si ca ...de regula in relatiile autentice de prietenia sau amicitie ...prietenii nu trebuie sa astepte multumiri ...asa ca multumirile tale sunt de prisos ....ai putea insa sa ma faci chiar fericita daca ai intelege si aplica in viata ta reala esenta prietenie
    Peace & love

    RăspundețiȘtergere
  5. Postul tau mi-a dat si mie multe de gandit, chiar foarte multe. Ma bucur ca ai scris toate astea. Cred ca de acum inainte voi actiona si eu conform celor spuse mai sus.
    <3:*

    RăspundețiȘtergere