O stare..

Miercuri, prima zi de şcoală după minunata vacanţă de o săptămână şi ceva.. E cam greu să te obişnuieşti.. iar te trezeşti de dimineaţă, profesorii vor să te asculte.. dar tu n-ai nici un CHEF. Colac peste pupăză.. după ce ai avut o super săptămână în care toate au ieşit mult mai bine decât plănuisei, constaţi cu stupoare că trebuie să te trezeşti la realitate.. chiar credeai că după o săptămână însorită vor urma altele în care soarele va străluci şi mai tare? 
Sunt momente în care mă întreb.. pe cine păcălesc? eu nu m-am născut ca să fiu fericită 24 din 24 de ore, de fapt.. cine e? Fiecare are momentele lui de bucurie şi tristeţe.. de ce ar trebui să fiu excepţia? 
Dar îmi place.. îmi plac momentele în care sunt fericită şi nimeni şi nimic nu îmi poate schimba acea stare. Nu mă mai interesează absolut nimic din ce o să se întâmple mai departe.. pur şi simplu trăiesc acea clipă alături de persoana care mă face cea mai fericită în acel moment.. şi chiar şi atunci când îţi aduci aminte. Acele 1,2,7, 9 zile pe care nu le vei uita niciodată pentru că ţi-au marcat într-un fel sau altul viaţa.
E bine.. e chiar foarte bine să te simţi aşa după atâta timp în care ai fost , probabil, cea mai nefericită persoană.. cu toate că sună absurd să zici asta când alte persoane trec prin încercări mult mai grele. Deci într-un final o să ajungi să spui "Mulţumesc pentru amintiri !" şi să treci mai departe, dar până atunci trebuie doar să trăieşti clipa .. No regrets ! 

xoxo.