Reintalnirea

A venit momentul..totul se va schimba definitiv in viata ei, prietenii, locuinta, tara, mentalitatea. Asa cum si-a dorit se va muta in Germania, a studiat din greu pentru a invata in trei luni limba, dar este mandra de ea deoarece va face facultatea dorita din totdeauna: Dreptul. Stie ca toata lumea face aceasta facultate dar ii place atat de mult sa ii apere pe cei slabi si neajutorati incat pentru ea nu conteaza sacrificiile pe care le va face pentru a putea ajunge unde si-a propus. Dar sa-si paraseasca familie, prieteni si... si iubitul pentru asta merita? Daa sigur ca merita, e convinsa de acest lucru!
                      - Faci un lucru grozav, suntem mandrii de tine si stim ca facem toti trei un mare sacrifiu dar il facem pentru ca avem incredere in tine ! i-au spus parintii ei cand Erica isi facea bagajele. Nu-ti face griji, daca intr-adevar va iubiti o sa ramaneti impreuna, daca nu, iti vei gasi in timp baiatul predestinat.
Asta a fost, Erica a decis sa se desparta de el cu toate ca sentimentele pentru el erau puternice, insa era constienta ca trebuie sa se concentreze pe invatat, bursa primita nu se mentinea decat daca dadea 100% pentru a obtine rezultate. Prima luna a fost una extrem de extenuanta, a trebuit sa cunoasca orasul, oamenii, cu toate ca stia limba la perfectie, numai vorbise niciodata, era ceva ciudat pentru ea. Simtea ca are nevoie de timp, ceva ce nu o caracteriza; a fost mereu pregatita sa infrunte totul in viata, si bine si rau, se simtea doborata fizic si psihic, mai ales ca numai vorbise de ceva timp cu fostul ei iubit si nici ca ii parea rau. 
                      - Ciudat mama, nu mi-e dor de el, nu ma gandesc la el, singurul lucru care ma ingrijoreaza este ca nu o sa fiu in stare sa fiu prima.. e prea greu, ma simt doborata si... mi-e tare dor de voi.
                      - Erica, va fii totul bine, adu-ti aminte ca nu faci lucrurile astea pentru noi, le faci pentru ca asta iti place tie, pentru ca ti-ai dorit asta, noi avem incredere in tine si nu ne vei dezamagii niciodata !
Cuvintele mamei i-au dat forta si incredere, se simtea mult mai increzatoare si deja in al doilea semestru ajunsese sa fie printre primii, deja stia pentru ce trebuie sa se pregateasca: Mediatoare ! 
Ziua colegei ei de apartament se apropia asa ca impreuna cu celelalte doua prietene au iesit prin marele Berlin in cautarea cadoului potrivit, cand deodata vocea unui baiat matur se aude in spatele ei:
"Buna, Erica !" . Era el? Numai auzise vocea aceasta de mult.. refuzase sa mai vorbeasca cu el de acum doi ani, de cand a plecat, sperand ca nu o sa-l mai vada niciodata si intr-un final o sa-l uite. Incet, cu pumnii stransi si ochii inchisi se intoarce..timp de doua minute si-a tinut ochii inchisi, sperand ca atunci cand o sa-i deschida o sa isi dea seama ca era totul doar in mintea ei, dar atunci cand ii deschide il vede, inalt, frumos cu ochii albastrii-verzui, freza lui unica, buzele lui carnoase si expresia de bucurie..se simtea de parca se introrsese in timp.. 
"Buna, David.."