Mica problema era ca, in
sinea ei Erika stia ca toti baietii sunt la fel, azi sunt indragostiti pana
peste cap de tine, iti promit marea cu sarea, iti jura ca ei sunt diferiti de
ceilalti si ca in timp iti vor dovedi asta, iar in momentul in care si-au dat
seama ca ai incredere deplina in ei BANG ! isi bat joc, lacrimile incep sa
curga fara sa se mai opreasca, inima ta e zdrobita dar in acelasi timp nu vrea
sa renunte la respectivul, mintea iti impune sa il uiti, si asa totul devine un
mare haos. Cum te poti feri de aceste dezamagiri? Sa ajungi sa numai crezi
niciodata in dragoste, dar ce ar fi viata fara dragoste? Isi putea imagina
viata fara sa iubeasca un baiat, ar fi ajuns sa se casatoreasca cu el doar din
obisnuinta, ar fi facut un copil, pentru ca asa trebuie sa se intample intr-o
casatorie, ar fi imbatranit alaturi de el, tot din obisnuinta nu ar fi renuntat
la el, dar fericirea? Cum ar fi putut avea momente de fericire, cum s-ar fi
uitat la copilul ei si s-ar fi gandit „el este rodul dragostei noastre”, cum ar
fi imbatranit alaturi de el si i-ar fi spus „numai moartea ne va putea desparti”,
CUM?
Asa ca singurul
lucru pe care putea sa-l faca era sa aiba din nou incredere intr-un baiat, sa
ajunga sa se indragosteasca, sa-l iubeasca, sa aibe o relatie lunga si
fericita, dar in acelasi timp sa existe si lacrimi, pentru ca daca nu suferi
inseamna ca nu ai iubit, iar daca nu ai iubit inseamna ca nu ai fost fericita.
Toate se leaga intre ele, este un motiv pentru care trebuie sa existe aceasta
balanta, intre fericire si tristete, bine si rau, exista un motiv pentru
fiecare intamplare, atunci cand dispare o persoana inseamna ca urmeaza
sa intre o alta persoana in viata ta, si tot asa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu