Let it go..

Inceputul este frumos in orice relatie. Plimbarile tinandu-va de mana, privirea lui de indragostit, modul in care iti vorbeste, promisiunile care ti le face, zambetul lui, atingerea lui, glumele lui, atunci cand incearca sa te necajeasca.. tot absolut tot este minunat.

Dar nu tine la nesfarsit, primele certuri isi fac aparitia, ca e vina ta, ca e vina lui, cumva reusiti s-o scoateti la capat si sa treceti peste. Si stai mult sa te gandesti daca ar trebui sa-i spui ceea ce simti sau nu, iar atunci cand te hotarasti sa-i marturisesti ca il iubesti simti ca la celalalt capat al firului nu mai e nimeni. A dat bir cu fugitii, s-a speriat. Si daca sta mai bine sa se gandeasca ii convine situatia, se "trezeste" brusc din "morti" si iti spune un tacut "si eu pe tine". Acum e mandru, acum are confirmarea: i-ai ierta totul pentru ca el este totul pentru tine, aerul pe care-l respiri. Te-ai gandit vreodata cat de mandru se simte un baiat cand aude aceste doua cuvinte din gura unei fete? "Ah, ma iubeste, pot sa fac ce vreau din ea." Cam da. Asta e motivul pentru care ori de cate ori au chef ne dau cu sutu-n fund cand nu au nevoie de noi, dar atunci cand nu au cu cine sa intretina relatii..apeleaza la noi, brusc ne iubesc, brusc isi dau seama cat de mult au gresit fata de noi si ar mai vrea o sansa (de care sunt siguri ca o s-o primeasca) sii.. ghiciti ce?! noi le-o acordam pentru ca.. suntem fete, ii iubim, avem impresia ca fara ei viata noastra nu are sens.

Atunci cand certurile devin din ce in ce mai dese, cand tu esti cea vinovata, cand nu exista loc de discutie, cand ajungi pentru a mia oara sa ii dai dreptate, sa pleci capul in fata lui si sa uiti de orgoliu, demnitate, mandrie, cand aflii ca pentru a 10a oara te-a inselat dar nu ai curaj sa ii spui nimic..atunci e prea tarziu pentru a mai schimba ceva.

Gresit!

Esti atat de indragostit de persoana aceea incat nu iti dai seama, sau nu vrei sa vezi ca nu mai este cea de altadata, ca s-a transformat in cea care acum te supune acestor suferinte. Nu vrei sa recunosti, nu vrei sa crezi ca este capabila sa te faca sa suferi in asa hal, si totusi..

Da.. ne este dor, ne este greu, dor de momentele frumoase, greu pentru ca nu mai avem pe cineva langa noi, care sa ne faca sa ne simtim unice. Nu il iubesti pe el, iubesti momentele alaturi de el, iubesti vorbele ce ti le soptea la ureche, iubesti sa ai pe cine sa iubesti.

Opreste-te! Ajunge! Tu singura iti faci rau, tu, prin atitudinea asta a ta, prin incapatanarea ta..

E greu la inceput, e ca si cum te-ai lasa de fumat, e ca si cum ai inceta sa te mai droghezi.. da, asta e, trebuie sa renunti la acest drog. 

Ce alegi: dezintoxicarea sau moartea ?