Nu am crezut ca o sa imi placa atat de mult, nu am stiut ca o sa ma simt asa cum ma simt acum.. intr-un cuvant- perfect.
Dar ce inseamna -perfect- ?
Pai..s-o luam cu inceputul.
Anul trecut, atunci cand m-am mutat in Italia, eram trista, dar nu am plans cand am ajuns, nu.. pentru ca inca semana cu o vacanta intr-o alta tara. Zilele treceau, eu ma plimbam dintr-un oras in altul, cunosteam lume noua, ascultam persoane ce vorbeau la microfon intr-o alta limba.
Si intr-un moment Bang! m-am trezit la realitate, am inteles unde eram, ce faceam, cum statea in realitate treaba, unde erau cei apropiati, distanta, intelegeam ca viata mea s-a schimbat si totul este gresit.. a trecut o saptamana pana m-a lovit realitatea iar lacrimile au inceput sa curga fara sa se mai opreasca. Nu ma intreba de ce, raspunsul e simplu: imi era dor de "acasa"; aici nu era nici pe departe "acasa", chiar daca stateam cu mama, aveam toate lucrurile de care aveam nevoie, aveam posibilitatea sa vorbesc cu cei apropiati in orice moment al zilei, Skype, Whatsapp, Facebook si altele.. Nu era "ACASA".
Si acum ma vei intreba (probabil): ce inseamna pentru tine "acasa"?
Cum iti pot explica.. pentru mine (in acel moment) "acasa" insemna sa ma trezesc dimineata, sa imi pregateasca bunica micul dejun, sa ma cert cu tata care intra primul la baie, sa fug pana la liceu (care e la doua blocuri distanta) pentru ca iar nu m-am trezit la timp, sa ma prefac ca sunt atenta la lectii in timp ce imi programez ce voi face cand clopotelul va suna si voi iesi pe poarta. Ma intalnesc cu prietenele mele la o cafea ( in cazul meu capuccino, stiu ca ma vei judeca, dar chiar nu-mi place cafeaua..asta e, se mai intampla!) si o tigara, ne vom plange una alteia despre probleme atat de grave peste care nu vom putea trece atat de usor, bineinteles sa nu uitam ca trebuie sa discutam jumatate de ora despre fata aia care poarta bluza aia care are o pata pe care o observi doar cu ajutorul lupei. Ajung acasa numai pentru a-mi lasa telefonul la incarcat pentru cateva minute, timp in care ma schimb, mananc rapid ceva, iau cheile de la masina si gata ies pe usa, trec sa-mi iau prietenii si mergem frumos intr-un loc pentru a face o noua "sedinta" foto, comenta noutatile cotidiene, fuma tigari, si nu in ultimul rand parcam masina in port pentru a vedea lumea cat de smecheri suntem. BA CE TARE ESTI ! Pe la un 23.00-23.30 tata ma suna pentru ca e tarziu, maine am scoala, si totusi unde "naiba" (scuzati limbajul neadecvat) umblu la ora asta, eu il asigur ca in 5 minute voi ajunge acasa, insa faptul ca trebuie sa las fiecare prieten la casa lui m-a facut sa intarzii.. inca jumatate de ora. Si de parca tata ar fi prost ( in niciun caz!) se preface ca totul e in regula, il pup de noapte buna, continui rutina (dus, schimbat in pijamale) aprind laptopul, mai pierd vreo 2 ore stand aiurea pe Facebook (stai linistit, inca fac asta), ma bag in pat si ghici ce? mai verific inca o daca Facebook-ul de pe telefon. Good night.
Da.. cam asta insemna pentru mine acasa. Pupincurism, aruncat banii pe geam, bautura si manele si tigari, nopti albe pentru zile negre si cam atat..
Anul asta, am inceput sa vad altfel aceasta "mica" schimbare din viata mea. E adevarat, inca arunc bani pe geam, dar nu asa ca inainte (totusi bautura si tigarile sunt esentiale in viata unui student), pierd timpul aiurea pe Facebook (ca pana la urma, toata lumea face asta, suntem "pă" trend ce naiba) si consider ca inca am acea gandire idioata specifica persoanelor ce nu au alte griji pe cap in afara de a cheltui banii parintilor (da frate, am inteles si eu ce inseamna sa nu ai bani!) dar am inteles ce inseamna sa traiesti cu alte persoane, am invatat sa traiesc de una singura, am invatat sa ma descurc singura (inca lucrez la asta by the way), mi-am facut prietenii care nu sunt pe interes, am cunoscut persoane noi, persoane din alte tari, cu alta gandire. Si am ajuns la aceasta concluzie. "acasa" este acolo unde te simti tu bine, unde te simti impacat cu tine insuti, unde nu trebuie sa joci un rol ci poti sa fi TU, unde nu te judeca nimeni pentru ca nu stii ceva ci te ajuta, te invata sau pur si simplu nu le pasa si merg mai departe :D.
Da, ma bucur ca am ajuns aici, ca am cunoscut atatea persoane interesante, ca am invatat lucruri noi (si inca mai am atatea..), ca nu-mi mai este dor de ce aveam si ca ma gandesc sa merg mai departe. Odata ce treci de perioada aia mizerabila poti sa consideri oficial ca esti fericit, poti sa incepi sa-ti faci planuri pentru viitor si sa nu te mai gandesti la trecut cu tristete ca s-a terminat dar cu fericire ca s-a intamplat.
Studentii in sesiune scriu chestii fara sens in loc sa invete (or maybe that's just me..)
N-am chef azi.haştag (:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu