Spui ca nu il iubesti? De ce minti?
Poti sa minti lumea, nu conteaza, oricum nu-i pasa, dar pe tine de ce te minti?
Spui ca vrei sa-l uiti? Iar minti? Atat de mult te urasti pe tine insati incat nu poti sa fii sincera cu tine?
Vrei sa te iubeasca.. cum sa faca asta cand tu nu te iubesti.. Spune-mi !
Iar plangi din cauza lui.. ce sa-ti fac, te-am rugat sa fii altfel, te-am implorat sa iti schimbi atitudinea, sa nu te mai lasi influentata..
Conteaza asa mult ce zic ceilalti?
Conteaza mai mult decat ce simti tu ?
Las-o balta. Nu meriti nimic de la mine acum.
Nu ma mai cauta acum..
Dar nu pot sa te las, nu acum, cand suferi.. iar.
Am fost mereu acolo pentru tine. Ti-am spus "nu mai face asta" dar tu ai fost mai smechera, ai zis ca nu conteaza ce zic eu.. Si uite, acum iar ai ajuns asa..
Suferi, plangi, tii totul in tine, nu stii la cine sa apelezi.
Ce rost are sa minti? Sa TE minti?
Ti-am mai spus..
Recunoaste odata, fii sincera cu tine, trezeste-te din visurile astea care nu te conduc decat spre o viata mizerabila.
Revino-ti, nu mai esti copil.
Elibereaza-te de greutatea asta care-ti sta pe inima, inima ta blanda.. si de un timp slaba.
Nu mai poate nici macar ea, d-apoi tu.
O sa fie bine!
Promit.
miercuri, 27 noiembrie 2013
miercuri, 20 noiembrie 2013
Trust nobody but.. yourself !
Lumea se schimba intr-o secunda, nici nu mai stii in cine sa ai incredere, prietenul tau cel mai bun, ti se pare ca il cunosti de o viata intreaga dar de fapt.. nu il cunosti deloc!
Ce ai zice in loc sa ai incredere in toate aceste persoane sa incepi sa ai incredere in tine.. dar incredere deplina.
Ai impresia ca prietenii tai iti pot da sfatul de care ai atat de tare nevoie, stii ca ei sunt in stare sa treaca cu brio examenul, ii sustii atunci cand trebuie sa treaca peste o despartire spunandu-le cat de buni sunt, ca cealalta persoana nu ii merita.
Dar cand vine vorba de tine.. ce faci ?
Tu nu poti sa pui in aplicare sfaturile pe care le dai lor, tu nu esti in stare sa iei examenul ala atat de greu, tu nu poti sa treci peste despartirea de fostul.. "era prea bun pentru mine".
Daca continuam sa gandim asa este normal ca nu o sa reusim niciodata sa facem ceva, avem atata incredere in persoanele care de cele mai multe ori ne lasa balta si cand vine vorba de noi.. nimic. Trust zero !
Daca iubim suntem luati de prosti, daca nu punem la suflet nu suntem buni.
Daca credem intr-o lume mai buna suntem fraieri, daca renuntam sa ne mai gandim la ceilalti, sa ne pese doar despre persoana noastra, nu avem suflet..
De ce ne dam peste cap pentru a demonstra lumii ca suntem buni, cand pana la urma urmei noi trebuie sa stim asta, sa avem incredere in noi insine, am mai spus asta o data? Nu-i nimic.. poate asa o sa ne intre mai bine in minte, si spun "ne" pentru ca si eu ar trebui sa incep sa respect ceea ce scriu pe blog.
Reciteam postarile mele si ma gandeam ca nu am pus absolut nimic in practica din ce am zis, v-am explicat ca nu trebuie sa avem deplina incredere in alte persoane dar eu nu fac asta, ca de fiecare data ma incred si ghici ce?! Raman cu buza umflata.
De ce continuam sa avem incredere in toate persoanele mai putin in noi ?
Hai sa incercam sa facem asta sa vedem.. e mai bine?
Ce ai zice in loc sa ai incredere in toate aceste persoane sa incepi sa ai incredere in tine.. dar incredere deplina.
Ai impresia ca prietenii tai iti pot da sfatul de care ai atat de tare nevoie, stii ca ei sunt in stare sa treaca cu brio examenul, ii sustii atunci cand trebuie sa treaca peste o despartire spunandu-le cat de buni sunt, ca cealalta persoana nu ii merita.
Dar cand vine vorba de tine.. ce faci ?
Tu nu poti sa pui in aplicare sfaturile pe care le dai lor, tu nu esti in stare sa iei examenul ala atat de greu, tu nu poti sa treci peste despartirea de fostul.. "era prea bun pentru mine".
Daca continuam sa gandim asa este normal ca nu o sa reusim niciodata sa facem ceva, avem atata incredere in persoanele care de cele mai multe ori ne lasa balta si cand vine vorba de noi.. nimic. Trust zero !
Daca iubim suntem luati de prosti, daca nu punem la suflet nu suntem buni.
Daca credem intr-o lume mai buna suntem fraieri, daca renuntam sa ne mai gandim la ceilalti, sa ne pese doar despre persoana noastra, nu avem suflet..
De ce ne dam peste cap pentru a demonstra lumii ca suntem buni, cand pana la urma urmei noi trebuie sa stim asta, sa avem incredere in noi insine, am mai spus asta o data? Nu-i nimic.. poate asa o sa ne intre mai bine in minte, si spun "ne" pentru ca si eu ar trebui sa incep sa respect ceea ce scriu pe blog.
Reciteam postarile mele si ma gandeam ca nu am pus absolut nimic in practica din ce am zis, v-am explicat ca nu trebuie sa avem deplina incredere in alte persoane dar eu nu fac asta, ca de fiecare data ma incred si ghici ce?! Raman cu buza umflata.
De ce continuam sa avem incredere in toate persoanele mai putin in noi ?
Hai sa incercam sa facem asta sa vedem.. e mai bine?
duminică, 17 noiembrie 2013
"Prieteni cu beneficii" - pro sau contra?
That's so funny !
Cand zici "prieteni cu benificii" te duci cu gandul la acel film.. " Friends with benefits" (by the way.. foarte interesant, you must see it!), sauu te gandesti la o relatie care poate sa existe intre un baiat si o fata ce nu impartasesc sentimente unul fata de celalalt; poate doar de simpatie.
Dar nu, nu vom vorbi despre asta.. vom vorbi despre faptul ca suntem oameni. Oamenii sunt.. cum sunt, adica se gandesc intai la ei insisi, si dupa la.. ei.
Deci cu alte cuvinte vom vorbi despre aceste fiinte, si despre felul lor de a se manifesta in relatii cu alte persoane.
Totul incepe cu acea prima privire, vizualizezi "obiectivul" privindu-l intai in ochi, imediat dupa din cap pana-n picioare. Am I right? Hm. eu zic ca asta facem absolut toti. Strangem mana celuilalt schitand un zambet si prezentandu-ne.
> "Hello, my name's XYZ.."
> "Nice to meet you.. I'm ZYX"
Ti-ai dat seama? Si acea fiinta gandeste la fel ca si tine. I-ai placut - poti intra in anturajul ei; nu? - continui sa-ti vezi de viata ta, incercand sa intalnesti pe cineva cu aceleasi gusturi/scopuri ca si ale tale.
Bine, nu incerc sa ma dau inteligent, poti sa nu fii de acord cu mine, imi spun doar punctul de vedere si atat.
Unde ramasesem? Ah.. da. V-ati placut? Next step: poate iesim sa bem un suc/bere/cafea etc. impreuna. Checked!
Si ajungi in momentul ala in care ai impresia ca poti avea incredere in persoana aceea care pare sa aiba aceleasi pareri/abilitati/visuri/emotii etc. ca si tine.
Super ! Ok opreste-te exact in acel loc/moment. Ia telecomanda si pune Pauza!
De ce atata incredere intr-o persoana pe care nu o cunosti? De ce sa-i impartasesti momentele tale intime/personale?
De unde stii ca nu este doar una din fetele ei. Se poarta asa frumos pentru a obtine ceva anume, pentru a-ti castiga increderea asa incat sa o poti ajuta atunci cand are nevoie.
Si tu? Unde esti tu in aceasta ecuatie? Probabil unul dintre acele "zero-uri", atat.
Gandeste-te, in ziua de azi pe nimeni nu mai intereseaza de altcineva in afara de propria persoana.
Da, exact, am spus NIMENI, pentru ca asta este realitatea, oricat de bun ai fi, recunoaste, si tu gandesti la fel!
Trust me, am trecut prin asta, stiu cum e. Ai impresia ca nu te mai intereseaza de tine atunci cand vrei sa ajuti pe cineva, dar, subconstientul te anunta cand trebuie sa te gandesti la avantajele si dezavantajele tale intr-o anumita situatie.
Haha, ai vazut ca am dreptate?
Oricat de bun ai fi, exista putina rautate. Altfel nu ai supravietui, nici tu nici ceilalti. Nu zic acum ca nu trebuie sa mai vorbesti cu nimeni, decat atunci cand ai nevoie, NU ! Cand ai nevoie de ceva trebuie sa ai la cine apela, si viceversa, dar daca observi ca nu vor sa-ti intinda mana atunci cand ai nevoie, iti intorc spatele.. da-i in pi**a masii ! Nu ai nevoie de ei. Inceteaza sa mai pui la suflet, incearca doar sa te gandesti mai mult la tine, in proportie de 99% daca se poate. Ei se gandesc la tine, sau la ei?
So, I'm just saying..
De ce sa nu fii "prieten cu beneficii" full time?
Cand zici "prieteni cu benificii" te duci cu gandul la acel film.. " Friends with benefits" (by the way.. foarte interesant, you must see it!), sauu te gandesti la o relatie care poate sa existe intre un baiat si o fata ce nu impartasesc sentimente unul fata de celalalt; poate doar de simpatie.
Dar nu, nu vom vorbi despre asta.. vom vorbi despre faptul ca suntem oameni. Oamenii sunt.. cum sunt, adica se gandesc intai la ei insisi, si dupa la.. ei.
Deci cu alte cuvinte vom vorbi despre aceste fiinte, si despre felul lor de a se manifesta in relatii cu alte persoane.
Totul incepe cu acea prima privire, vizualizezi "obiectivul" privindu-l intai in ochi, imediat dupa din cap pana-n picioare. Am I right? Hm. eu zic ca asta facem absolut toti. Strangem mana celuilalt schitand un zambet si prezentandu-ne.
> "Hello, my name's XYZ.."
> "Nice to meet you.. I'm ZYX"
Ti-ai dat seama? Si acea fiinta gandeste la fel ca si tine. I-ai placut - poti intra in anturajul ei; nu? - continui sa-ti vezi de viata ta, incercand sa intalnesti pe cineva cu aceleasi gusturi/scopuri ca si ale tale.
Bine, nu incerc sa ma dau inteligent, poti sa nu fii de acord cu mine, imi spun doar punctul de vedere si atat.
Unde ramasesem? Ah.. da. V-ati placut? Next step: poate iesim sa bem un suc/bere/cafea etc. impreuna. Checked!
Si ajungi in momentul ala in care ai impresia ca poti avea incredere in persoana aceea care pare sa aiba aceleasi pareri/abilitati/visuri/emotii etc. ca si tine.
Super ! Ok opreste-te exact in acel loc/moment. Ia telecomanda si pune Pauza!
De ce atata incredere intr-o persoana pe care nu o cunosti? De ce sa-i impartasesti momentele tale intime/personale?
De unde stii ca nu este doar una din fetele ei. Se poarta asa frumos pentru a obtine ceva anume, pentru a-ti castiga increderea asa incat sa o poti ajuta atunci cand are nevoie.
Si tu? Unde esti tu in aceasta ecuatie? Probabil unul dintre acele "zero-uri", atat.
Gandeste-te, in ziua de azi pe nimeni nu mai intereseaza de altcineva in afara de propria persoana.
Da, exact, am spus NIMENI, pentru ca asta este realitatea, oricat de bun ai fi, recunoaste, si tu gandesti la fel!
Trust me, am trecut prin asta, stiu cum e. Ai impresia ca nu te mai intereseaza de tine atunci cand vrei sa ajuti pe cineva, dar, subconstientul te anunta cand trebuie sa te gandesti la avantajele si dezavantajele tale intr-o anumita situatie.
Haha, ai vazut ca am dreptate?
Oricat de bun ai fi, exista putina rautate. Altfel nu ai supravietui, nici tu nici ceilalti. Nu zic acum ca nu trebuie sa mai vorbesti cu nimeni, decat atunci cand ai nevoie, NU ! Cand ai nevoie de ceva trebuie sa ai la cine apela, si viceversa, dar daca observi ca nu vor sa-ti intinda mana atunci cand ai nevoie, iti intorc spatele.. da-i in pi**a masii ! Nu ai nevoie de ei. Inceteaza sa mai pui la suflet, incearca doar sa te gandesti mai mult la tine, in proportie de 99% daca se poate. Ei se gandesc la tine, sau la ei?
So, I'm just saying..
De ce sa nu fii "prieten cu beneficii" full time?
Ti-a placut? Citeste si AGAIN ABOUT FRIENDSHIP.
miercuri, 13 noiembrie 2013
Lasa totul sa vina de la sine
Buna asta !
Lasa totul sa vina de la sine, de parca chiar ai putea s-o pui vreodata in practica. Adica fi atent, Thomas Edison a lasat sa vina "totul de la sine" atunci cand a inventat becul electric? Sau printul a lasat "totul sa vina de la sine" atunci cand a aflat ca Alba-ca-Zapada a murit, sau s-a dus s-o vada iar atunci cand i-a dat sarutul "magic" s-a trezit in mod miraculos din somnul adanc.
Nu ! N-au lasat nimic sa vina de la sine, ei singuri au inventat, au mers pana-n "panzele albe" pentru a-si indeplini visurile.
De ce sa stai sa te uiti la lumea ta cum se prabuseste, cand mai ai o alta optiune, aceea de a lupta.
Ciudat, dar in ultimul timp multa lume refuza sa mai lupte, poate pentru ca e prea greu, poate ca le este prea lene. De ce sa nu lupti pentru ceea ce-ti doresti cu adevarat? Ce te impiedica sa-ti implinesti propiile visuri?
Daa, intr-adevar ceea ce va spune lumea dupa, influenteaza foarte mult, dar ce se intampla atunci cand faci ceva impins de lume? De prietenii aia ai tai grozavi care iti spun "in locul tau nu as face asta". Si dupa regreti.. si te uiti cum alta persoana a facut ceea ce vroiai sa faci dar n-ai avut curaj si iti zici ca pentru tine "acolo ar fi trebuit sa fiu eu".
Dar nu esti, esti doar un LAS ! Ai ales sa-i asculti pe toti, mai putin creierul tau, mai putin inima ta.. Si tu o sa ma intrebi: "si daca as fi facut ceea ce mi-a dictat inima si as fi suferit, si as fi ramas complet singur, fara nimic", iar eu iti dau un simplu raspuns..
"atunci macar ai fi stiut ca ai facut o greseala, pe care cu timpul o vei indrepta, dar nu te-a impins nimeni s-o faci, tu singur ai ales asta!"
De ce sa lasi totul sa vina de la sine? De ce sa stai sa astepti sa pice din cer "Te iubesc-ul" pe care nu-l vei auzi niciodata? Sau oferta de munca pe care poate o vei primi, dar atunci va fi prea tarziu. De ce sa ramai singur cand poti sa fi inconjurat de o multime de persoane care sa te respecte, sa te aprecieze pentru ceea ce esti? De ce sa nu te superi, sa nu-i spui ceea ce simti? De ce sa tii in tine, sa suferi, sa nu-i spui ceea ce gandesti cu adevarat?
De ce? Spune-mi tu.. Are rost? Iti este mai bine asa?
Nu cred..
Lasa totul sa vina de la sine, de parca chiar ai putea s-o pui vreodata in practica. Adica fi atent, Thomas Edison a lasat sa vina "totul de la sine" atunci cand a inventat becul electric? Sau printul a lasat "totul sa vina de la sine" atunci cand a aflat ca Alba-ca-Zapada a murit, sau s-a dus s-o vada iar atunci cand i-a dat sarutul "magic" s-a trezit in mod miraculos din somnul adanc.
Nu ! N-au lasat nimic sa vina de la sine, ei singuri au inventat, au mers pana-n "panzele albe" pentru a-si indeplini visurile.
De ce sa stai sa te uiti la lumea ta cum se prabuseste, cand mai ai o alta optiune, aceea de a lupta.
Ciudat, dar in ultimul timp multa lume refuza sa mai lupte, poate pentru ca e prea greu, poate ca le este prea lene. De ce sa nu lupti pentru ceea ce-ti doresti cu adevarat? Ce te impiedica sa-ti implinesti propiile visuri?
Daa, intr-adevar ceea ce va spune lumea dupa, influenteaza foarte mult, dar ce se intampla atunci cand faci ceva impins de lume? De prietenii aia ai tai grozavi care iti spun "in locul tau nu as face asta". Si dupa regreti.. si te uiti cum alta persoana a facut ceea ce vroiai sa faci dar n-ai avut curaj si iti zici ca pentru tine "acolo ar fi trebuit sa fiu eu".
Dar nu esti, esti doar un LAS ! Ai ales sa-i asculti pe toti, mai putin creierul tau, mai putin inima ta.. Si tu o sa ma intrebi: "si daca as fi facut ceea ce mi-a dictat inima si as fi suferit, si as fi ramas complet singur, fara nimic", iar eu iti dau un simplu raspuns..
"atunci macar ai fi stiut ca ai facut o greseala, pe care cu timpul o vei indrepta, dar nu te-a impins nimeni s-o faci, tu singur ai ales asta!"
De ce sa lasi totul sa vina de la sine? De ce sa stai sa astepti sa pice din cer "Te iubesc-ul" pe care nu-l vei auzi niciodata? Sau oferta de munca pe care poate o vei primi, dar atunci va fi prea tarziu. De ce sa ramai singur cand poti sa fi inconjurat de o multime de persoane care sa te respecte, sa te aprecieze pentru ceea ce esti? De ce sa nu te superi, sa nu-i spui ceea ce simti? De ce sa tii in tine, sa suferi, sa nu-i spui ceea ce gandesti cu adevarat?
De ce? Spune-mi tu.. Are rost? Iti este mai bine asa?
Nu cred..
P.S. ti-a placut? Citeste si Listen to your heart.
luni, 11 noiembrie 2013
Gata .
De cate ori ai zis "gata, s-a terminat", de cate ori ti-ai jurat ca n-o sa mai curga nici macar o lacrima din cauza asta?
De cate ori ai sperat sa iti sune telefonul, sa fie acea persoana, sa te caute chiar si atunci cand ai incheiat orice.
De cate ori nu ai zis ca este ultima data?
Mereu.
Si totusi..
De ce continui sa visezi, de ce continui sa il vrei, de ce continui sa il iubesti?
De ce cand totul merge atat de bine in viata ta, lasi totul balta pentru el?
De ce nu observa niciun gest pe care-l faci?
Ar trebui, totusi, sa o lasi balta, nu te doreste, e clar.. daca o facea, pana acum se intampla ceva.
Dar tu nu vezi, valul dragostei te-a luat pe sus, atingerea lui iti cutremura fiecare parte din corpul tau, il vrei...sau poate nu de tot. doar deocamdata.
Minti!
Ai face orice pentru el!
Recunoaste!
Macar atata tupeu sa ai, recunoaste, macar atat daca sa-l dai dracu si sa te gandesti la tine nu poti!
De ce? Cu ce te ajuta? Sa plangi iar ore in sir in timp ce te uiti la poza lui, sa speri iar ca te va suna si tu sa-l ierti
ca da.. te iubeste in felul lui.
Atata poti? Nu esti in stare de mai mult?
Esti frumoasa, atatia baieti te cauta, uita-te-n oglinda.
Dar deh..tu il vrei pe el, tu vrei un badboy, care sa te faca sa suferi, sa scoata tot din tine, sa ramai pustie.. si atunci... atunci n-o sa mai simti nimic.
Gata.
S-a terminat.
Tu esti fericit?
De cate ori ai sperat sa iti sune telefonul, sa fie acea persoana, sa te caute chiar si atunci cand ai incheiat orice.
De cate ori nu ai zis ca este ultima data?
Mereu.
Si totusi..
De ce continui sa visezi, de ce continui sa il vrei, de ce continui sa il iubesti?
De ce cand totul merge atat de bine in viata ta, lasi totul balta pentru el?
De ce nu observa niciun gest pe care-l faci?
Ar trebui, totusi, sa o lasi balta, nu te doreste, e clar.. daca o facea, pana acum se intampla ceva.
Dar tu nu vezi, valul dragostei te-a luat pe sus, atingerea lui iti cutremura fiecare parte din corpul tau, il vrei...sau poate nu de tot. doar deocamdata.
Minti!
Ai face orice pentru el!
Recunoaste!
Macar atata tupeu sa ai, recunoaste, macar atat daca sa-l dai dracu si sa te gandesti la tine nu poti!
De ce? Cu ce te ajuta? Sa plangi iar ore in sir in timp ce te uiti la poza lui, sa speri iar ca te va suna si tu sa-l ierti
ca da.. te iubeste in felul lui.
Atata poti? Nu esti in stare de mai mult?
Esti frumoasa, atatia baieti te cauta, uita-te-n oglinda.
Dar deh..tu il vrei pe el, tu vrei un badboy, care sa te faca sa suferi, sa scoata tot din tine, sa ramai pustie.. si atunci... atunci n-o sa mai simti nimic.
Gata.
S-a terminat.
Tu esti fericit?
miercuri, 6 noiembrie 2013
Is it love ?
Si este acea senzatie cand nu mai stii cine esti, ce simti, ce vrei.
Acea senzatie cand iti vine sa lasi totul balta si sa fugi undeva unde poti sa fii tu.
Sa fugi si sa nu te mai intorci, sa dai totul dracu` si sa nu-ti mai pese.
Sa nu-ti mai pese, sa-ti smulgi inima din piept, sa nu mai doara, sa nu mai simti.
Atat as vrea. Sa nu mai simt, sa nu mai doara, sa nu mai plang.
Am plans, si cat am plans, atat de mult incat mi-as fi dorit sa nu fi trait.
Sa inchid ochii si sa se termine tot, ziua, noapte, viata, moarte.
M-am ridicat si mi-am promis ca nu o sa se mai intample, am decis ca acele ganduri vor fi pentru totdeauna inlaturate din mintea mea, si totusi.. ai aparut tu.
TU, da! TU. Tu care mi-ai dat lumea peste cap, tu care m-ai facut din nou sa zambesc, tu care m-ai facut din nou
sa iubesc, tu care m-ai facut din nou sa cred ca lumea e si buna nu numai rea, tu care m-ai facut din nou sa vars lacrimi.
Lacrimi de bucurie, lacrimi de tristete.
Lacrimi de fericire, lacrimi de durere.
Lacrimi de dor.. un dor nebun. Imi este atat de dor sa te am. Sa fii aici in bratele mele. Si eu in bratele tale.
Te iubesc si te urasc in acelasi timp. Te vreau dar totusi nu. Te am s-apoi te las.
M-ai dat peste cap, nu stiu ce vreau, dar tu stii, oare ?
Tu nici nu stii ce-i cu mine, nici nu stii ce simt, nici nu vreau dar nici nu vrei.
Asta e iubire?
Spune-mi TU. Eu nu mai stiu nimic.
Vreau din nou sa plec, vreau din nou sa uit, vreau din nou sa pot..
Acea senzatie cand iti vine sa lasi totul balta si sa fugi undeva unde poti sa fii tu.
Sa fugi si sa nu te mai intorci, sa dai totul dracu` si sa nu-ti mai pese.
Sa nu-ti mai pese, sa-ti smulgi inima din piept, sa nu mai doara, sa nu mai simti.
Atat as vrea. Sa nu mai simt, sa nu mai doara, sa nu mai plang.
Am plans, si cat am plans, atat de mult incat mi-as fi dorit sa nu fi trait.
Sa inchid ochii si sa se termine tot, ziua, noapte, viata, moarte.
M-am ridicat si mi-am promis ca nu o sa se mai intample, am decis ca acele ganduri vor fi pentru totdeauna inlaturate din mintea mea, si totusi.. ai aparut tu.
TU, da! TU. Tu care mi-ai dat lumea peste cap, tu care m-ai facut din nou sa zambesc, tu care m-ai facut din nou
sa iubesc, tu care m-ai facut din nou sa cred ca lumea e si buna nu numai rea, tu care m-ai facut din nou sa vars lacrimi.
Lacrimi de bucurie, lacrimi de tristete.
Lacrimi de fericire, lacrimi de durere.
Lacrimi de dor.. un dor nebun. Imi este atat de dor sa te am. Sa fii aici in bratele mele. Si eu in bratele tale.
Te iubesc si te urasc in acelasi timp. Te vreau dar totusi nu. Te am s-apoi te las.
M-ai dat peste cap, nu stiu ce vreau, dar tu stii, oare ?
Tu nici nu stii ce-i cu mine, nici nu stii ce simt, nici nu vreau dar nici nu vrei.
Asta e iubire?
Spune-mi TU. Eu nu mai stiu nimic.
Vreau din nou sa plec, vreau din nou sa uit, vreau din nou sa pot..
luni, 4 noiembrie 2013
Distanta - motiv sau nu de despartire
Si in acea seara a stat si s-a gandit mult, distanta era atat de mare intre cei doi, sau poate era acel moment de singuratate care a facut-o sa se gandeasca la asta, dar a decis ca trebuie sa termine tot. Nu era deloc benefica acea relatie, si oricat de mult incerca sa se minta, nu mai exista de mult acea relatie, dragostea dintre ei se stinsese de mult, a fost ok la inceput, da, era adrenalina, ideea ca se jucau cu destinul, ca erau stapani pe situatie, ca puteau sa faca tot ce isi doreau, ca demonstrau tuturor ca se inselasera, asta i-a ajutat, nimic mai mult.
Relatii la distanta care rezista in timp pentru ca dragostea e atat de mare.. nu exista, exista doar doua persoane care, da intr-adevar se iubesc, dar fiecare, in orice colt de lume ar fi, are pe cineva, acea persoana de rezerva, acea persoana care ii ajuta sa treaca peste momentele de singuratate, de tristete, momentele care ii "pun" la pamant.
Dar ea nu avea, si ii lipsea asta. Stia ca el, in schimb, in momente ca acelea descrise mai sus, stia exact la cine sa apeleze, doua taste era nevoie sa apese, si in secunda a doua nu se mai simtea singur, nu mai simtea ca are nevoie de ea, numai si numai de ea. Si faptul ca stia asta o facea sa se gandeasca si mai mult la el, se gandea cu cine era, daca o atingea cum facea cu ea, daca ii spunea aceleasi cuvinte dulci pe care i le spunea ei, daca ii canta la pian, daca si cu ea isi petrecea noptile..
Nu putea sa mai continue sa se gandeasca la asta, nu mai vroia. Nu se mai putea concentra la nimic, nu-si mai amintea de cand a zambit ultima data, probabil de cand a vorbit cu el pe Skype ultima oara, da, atunci.
Ok, simplu de zis, dar cum avea sa faca asta? In mai putin de o luna se intorcea acasa, si ar fi dat ochii cu el, iar la cat de mare este orasul, nu s-ar mira sa se intalneasca chiar in momentul in care s-ar da jos din masina, deja putea sa-si imagineze scena, ea deschide portiera si coboara incet, el trece prin fata casei ei, o vede, raman amandoi blocati pentru cateva secunde, se gandesc ce sa-si spuna, ce simt, incearca din rasputeri sa nu planga, amandoi erau atat de orgoliosi incat nu-si permiteau luxul de a-si lasa ochii umeziti sa dea de gol sentimentele cu greu ascunse. Ea face un pas spre el, el este inlemnit, un "buna" subtil iese din gura celor doi, si fiecare isi continua drumul fara a privi inapoi.
nu avea rost sa continue cu o intrebare
nu avea rost sa o imbratiseze
nu avea rost sa il sarute pe obraz
nu avea rost sa se raneasca reciproc; ranile erau recent tratate de "asistenti", inca asteptau "doctorul" capabil sa se ocupe de ele.
Nu, asta nu ar fi fost o solutie. O solutie ar fi fost sa nu se mai intoarca acasa pentru o perioada, sa lase totul sa treaca de la sine, de parca pana atunci nu ar fi avut destul timp sa se intample asta.
Si daca ar continua cu aceasta relatie ciudata, daca ar lasa totul sa vina de la sine? Pana la urma nici ea nu stia exact ceea ce simtea cu adevarat, nu stia daca era iubire sau doar o chestie de moment, dar daca ar pune punct nu va afla niciodata..
Relatii la distanta care rezista in timp pentru ca dragostea e atat de mare.. nu exista, exista doar doua persoane care, da intr-adevar se iubesc, dar fiecare, in orice colt de lume ar fi, are pe cineva, acea persoana de rezerva, acea persoana care ii ajuta sa treaca peste momentele de singuratate, de tristete, momentele care ii "pun" la pamant.
Dar ea nu avea, si ii lipsea asta. Stia ca el, in schimb, in momente ca acelea descrise mai sus, stia exact la cine sa apeleze, doua taste era nevoie sa apese, si in secunda a doua nu se mai simtea singur, nu mai simtea ca are nevoie de ea, numai si numai de ea. Si faptul ca stia asta o facea sa se gandeasca si mai mult la el, se gandea cu cine era, daca o atingea cum facea cu ea, daca ii spunea aceleasi cuvinte dulci pe care i le spunea ei, daca ii canta la pian, daca si cu ea isi petrecea noptile..
Nu putea sa mai continue sa se gandeasca la asta, nu mai vroia. Nu se mai putea concentra la nimic, nu-si mai amintea de cand a zambit ultima data, probabil de cand a vorbit cu el pe Skype ultima oara, da, atunci.
Ok, simplu de zis, dar cum avea sa faca asta? In mai putin de o luna se intorcea acasa, si ar fi dat ochii cu el, iar la cat de mare este orasul, nu s-ar mira sa se intalneasca chiar in momentul in care s-ar da jos din masina, deja putea sa-si imagineze scena, ea deschide portiera si coboara incet, el trece prin fata casei ei, o vede, raman amandoi blocati pentru cateva secunde, se gandesc ce sa-si spuna, ce simt, incearca din rasputeri sa nu planga, amandoi erau atat de orgoliosi incat nu-si permiteau luxul de a-si lasa ochii umeziti sa dea de gol sentimentele cu greu ascunse. Ea face un pas spre el, el este inlemnit, un "buna" subtil iese din gura celor doi, si fiecare isi continua drumul fara a privi inapoi.
nu avea rost sa continue cu o intrebare
nu avea rost sa o imbratiseze
nu avea rost sa il sarute pe obraz
nu avea rost sa se raneasca reciproc; ranile erau recent tratate de "asistenti", inca asteptau "doctorul" capabil sa se ocupe de ele.
Nu, asta nu ar fi fost o solutie. O solutie ar fi fost sa nu se mai intoarca acasa pentru o perioada, sa lase totul sa treaca de la sine, de parca pana atunci nu ar fi avut destul timp sa se intample asta.
Si daca ar continua cu aceasta relatie ciudata, daca ar lasa totul sa vina de la sine? Pana la urma nici ea nu stia exact ceea ce simtea cu adevarat, nu stia daca era iubire sau doar o chestie de moment, dar daca ar pune punct nu va afla niciodata..
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)


