N-am stare

Ora 21.15, ma pun in pat iau laptopul in brate si verific Facebook-ul. Nimic interesant. Am cana de ceai fierbinte in mana, deschid New Document. Pun un nume aiurea cum ar fi "another post" sau ceva de genul si ma apuc sa scriu trei cuvinte.atat.doar trei. Il bag in bara pentru ceva timp si dau play la melodia asta in timp ce imi verific mail-ul. Multe e-mailuri de la facultate, nimic important, cateva de la site-urile de fashion si doua-trei de la banca. Interesant. Parca mi-a venit inspiratia. Reluam.
Ora 22.00, au trecut 45 de minute de cand stau cu laptopul in brate fara sa fac nimic special si vor mai trece, mai mult ca sigur, inca pe atat pana imi voi face curaj sa fac ceva util.. N-am stare, n-am chef, n-am nimic.. vreau doar sa stau degeaba, sa-mi suflu nasul, beau ceaiul, bag pastile si in tot acest timp paturica mea verde sa ma incalzeasca. Oficial e iarna. Ok, poate exagerez un pic, nu e iarna, dar nici mult nu mai e. Partea proasta cu vremea asta e ca, indiferent cat de frumos ar fi afara, cu soarele stralucind pe cer, frigul tot iti intra-n oase si ai impresia ca parca incearca sa te asfixieze. Urasc frigul! As vrea.. sa am parte de zapada fara sa fie frig.. 20 de grade si zapada,  paradis.. Si iar incep sa visez pret de cateva minute, imi imaginez cum ar fi viata mea.. cu tine in ea, cum ar fi fost sa fie totul altfel; ca de fapt viata mi-a fost scrisa in felul asta, n-am ce sa fac. Inchid ochii si ma vad peste cativa ani, fericita, cu tine langa mine, plimbandu-ne de mana pe malul unui lac, zapada peste tot si mie nu-mi este frig..ahh cat te-am asteptat. Zambesc si continui sa scriu..
Ora 22.45: nu inceta niciodata sa iti pierzi increderea..
continuarea vi-o spun alta data, deocamdata imi voi face curaj sa infrunt frigul, ca tot e seara studentilor, so have fun or sleep tight !
xx

Thursday evening.. with friends :)

Acum cateva zile m-am gandit ca sunt saptamani bune de cand m-am mutat in noul apartament si, ar cam fi cazul sa organizez o cina linistita alaturi de cativa prieteni. Asa ca, zis si facut! Am sunat/trimis mesaj tuturor, comunicand data si ora, am stabilit meniul serii, am intocmit lista cumparaturilor ce trebuiau facute si m-am pus pe treaba. Am dat fuga la Ins, supermarket-ul ce se gaseste la doi pasi de mine, am pus in cos rapid tot ce aveam nevoie si m-am intors foarte incantata acasa. A fost pentru prima data cand am facut o prajitura asa ca, m-am decis s-o sun pe mama sa-mi spuna secretele stiute doar de ea. Tinand cont ca nu am cuptor in bucatarie,  m-am decis sa fac un Tiramisù dar, in loc de a pune doar cacao si cafea am pus si fructe.. sa fie mai diferit. Speriata de ce avea sa iasa, m-am apucat de treaba. Prietena mea, care a venit sa ma sprijine moral.. caci am rugat-o sa ma lase pe mine sa fac totul(vroiam sa fie creatia mea), s-a apucat sa mixeze frisca, in timp ce eu m-am "batut" cu blatul. Apoi a urmat taiatul fructelor, pregatirea aromei, si bineinteles "asamblarea" prajiturii. Ahh.. ce a fost mai usor a trecut, acum e acum! Mai aveam de intins frisca de jur-imprejur, problema era ca nu mai facusem niciodata asa ceva, nu aveam idee cum trebuia sa o fac (prietena mea plecase de mult acasa) si ma uitam la acea prajitura pe jumatate gata ca magarul la poarta noua.. Am luat cutitul, pentru ca unealta speciala pentru a intinde frisca, si m-am apucat de treaba.. cu multa (ne)rabdare, transpiratii si frisca pe toata masa, important este insa ca a iesit, am presarat cacao deasupra si voilà ! Pus la frigider pana cand invitatii aveau sa ajunga, m-am apucat de pregatit restul.. am inceput cu farfuriile apoi tacamurile si paharele, sticla de vin si cea de apa minerala, cola, usturoiul, branza, sare si piper. 

Si chiar daca la sfarsitul serii au ramas atatea vase de spalat si foarte mult de curatat prin bucatarie, sentimentul simtit in momentul in care prietenii te felicita (in ciuda faptului ca aspectul nu este tocmai 10/10) este de nepretuit.
De mancat am mancat, de baut la fel...spor la curatat sa mai am ! (:

Hope.. (english version)

It's been nine months now since my friend Hope broke up with her boyfriend. Lately she was feeling depressed and lonely, so the best thing that helped her forgetting about everything was studying all day long. One day while she was opening the door of the flat, she saw a small envelope with her name written in small letters "hope".

"Oh you..beautiful soul, what is the reason for that sadness in your eyes? You have the most beautiful eyes in the world, so you're not allowed to treat them like that. Your smile.. makes my day, your lips.. oh God! I wish I could feel them, your fingers.. climbing on my arms, slowly.. while I'm whispering kind words in your ears.

Ohh you, beautiful soul, I would love so much watching you while I'm telling you all these words, that you are wonderful and how much I care about you. But I know it's not the time, yet.. I know that you're not ready for this, so, you darling, you should discover yourself, look into the mirror, you're wonderful - do not let the darkness steal your beauty! At the right time, in the right moment, I'll be there, next to you. Please, don't you ever lose your Hope! xoxo"

She read the letter all over again, it was something about it that made her feel better, after all these months she could see a light in the darkness. Hope went back to her room, and, after all this time, she curled her hair, put her make-up so you could notice the blue colour of her eyes; the pink pale lipstick made her face shining and was giving her the trust she needed.

You see, I always told her that you never know when Prince Charming will appear, maybe the Universe thinks you're not ready, or maybe you are the one that keep pushing him away. There's an important thing to know: Always think positive. Stop crying for mercy. Get dressed. Feel positive. And don't you ever stop beliving ! :)

Click aici pentru versiunea in romana

Hope..

Trecusera noua luni de cand prietena mea, Hope, nu mai avusese o relatie. Trista si singura, in ultima perioada, nu facea altceva decat sa invete si sa stea in casa toata ziua. Intr-o zi, deschizand usa apartamentului pentru a merge la cursuri, a gasit un bilet pe jos.
"Oh..tu suflet frumos, de ce ai aceasta tristete in privire? Ai niste ochi minunati, nu merita sa-i strici cu o asa umbra. Buzele tale, atat de catifelate, mi-ar placea sa le simt, degetele tale, sa se plimbe pe bratele mele, incet, in timp ce iti soptesc cuvinte dulci la ureche.
Ohh..tu suflet frumos, ce mult mi-as dori sa pot sa-ti spun aceste cuvinte in fata, sa-ti spun cat esti de frumoasa, sa-ti spun cat te indragesc. Dar stiu ca inca nu este momentul potrivit, stiu ca tu nu esti inca pregatita, asa ca, suflet frumos, nu te mai desconsidera, uita-te in oglinda, observa-ti frumusetea, nu mai lasa gandurile necurate sa-ti intunece privirea.. si ai sa vezi, la momentul potrivit, voi aparea. Atunci cand vei fi pregatita sa ma primesti in viata ta, voi fi acolo. Nu-ti pierde speranta, nu uita tu esti Hope (Speranta)!"
A recitit scrisoarea, nu-i venea sa creada, dupa noua luni de suferinta, viitorul nu i se mai parea atat de intunecat, in sfarsit vedea o mica speranta intr-o mare de deziluzii.
S-a intors in camera sa grabita, pentru prima data dupa atata timp si-a pus machiaj pe fata, si-a prins parul pentru a-si pune in valoare ochii de un albastru stralucitor, iar rujul de un roz pal parca ii lumina fata, facand-o sa fie iar fata cu o imensa incredere in sine.
Vezi tu, am incercat sa-i explic si ei, niciodata nu stii de unde o sa apara, poate uneori nici nu-l observi, poate universul este de parere ca tu nu esti pregatita, sau poate chiar nu vrei sa-l observi. Niciodata nu trebuie sa gandesti negativ; acesta este principalul element ce determina singuratatea, si, bineinteles, sa nu uitam ca, uneori, trebuie sa incetezi sa te mai gandesti non-stop la asta, inceteaza sa-ti mai plangi de mila, dar nu inceta sa mai ai grija de tine, pentru ca nu stii cum iti va iesi in cale.

Click here for english version

Inceputul sfarsitului

I'm so proud of myself. Why?! In sfarsit am ajuns in momentul in care nu-mi mai pasa. Mai am un simplu pas si pot sa zic I'm done with it.
Cand se termina o relatie, in general nu te gandesti(absolut deloc) la toate lucrurile pozitive; de fapt in acel moment pentru tine nu exista.
Ei iata ca exista.. si inca cate: sa vedem primul ar fi..
1) esti liber sa faci ce vrei, cand vrei, cum vrei.
2) ai invatat o noua lectie de viata
3) daca s-a terminat, inseamna ca nu a fost sa fie, adica un rau in minus in viata ta.
Cum iti dai seama ca intr-adevar ai trecut peste? simplu.. exista 3 pasi: suferinta, ura, nepasare si atunci poti sa spui "da am trecut peste".
Suferinta: sa zicem ca mai intai incepem prin a nega tot ce se intampla, incercam sa ne trezim din cosmar, dar intr-un final realizam ca de fapt.. aceasta e realitatea; ne inchidem in camera si speram ca data viitoare cand vom iesi de acolo vom fi trecut peste.
Ura: ok, lacrimile se mai si termina, si odata cu ele, si noi incetam sa ne plangem de mila si ne indreptam atentia si toate sentimentele negative catre persoana din vina caruia am ajuns un dezastru. Ura face bine, uneori, incearca sa scrii tot ce ai pe suflet, o sa te faca sa te simti mai bine(tine pentru tine biletelul!)
Nepasarea: acesta este pasul cel mai greu, trebuie sa fii sigur ca ai ajuns la aceasta, pentru ca de obicei poti sa ai impresia ca nu-ti mai pasa, cand de fapt te minti pe tine insuti. Esti nepasator in momentul in care esti in stare sa-i pronunti numele, sa te uiti in urma si sa nu mai vezi partile negative, ci doar o amintire ce trebuie pastrata intr-un loc al mintii si atat; pana la urma a fost si o vreme in care totul era frumos.
Cu o noua lectie invatata si cu capul sus, intelegi ca asta nu trebuie sa te opreasca din a-ti trai viata, ca totul se intampla cu un scop si ca tu esti singurul care te poate influenta, nimeni altcineva.
So what are we gonna do now?!

An ordinary day..

Ok, sa recapitulam, ce trebuie sa facem azi ? Ah.. da, aveam niste cursuri, si dupa de preferat ar fi sa merg in biblioteca sa invat. Bun
Alarma nu mai suna de mult, am decis sa las razele soarelui sa ma trezeasca. 10.00 - la fix, am timp sa ma trezesc, sa mananc ceva rapid, sa ma spal si sa ies pe usa la 11.00.
Ah, pe cine mint? Ma ridic din pat abia pe la 10.20, la fix cat sa dau nas in nas cu colegul meu de apartament pe balcon, pe care il admir vreme de cateva minute..bun(e)! Ma rog, revin la ceea ce faceam mai devreme, insa ceasul a trecut de mult de 11.00 asa ca imi iau in graba un caiet il indes in ghiozdan si fug.
Bineinteles, era normal ca trebuia sa uit ceva acasa, dar deja nu mai conteaza sunt aproape de universitate asa ca imi sun prietenele sa ne intalnim la cafea si tigara de dimineata. 11.40, mai conteaza ca am intarziat si trebuie sa stam iar in fundul salii, pe jos?!
Ok, tinand cont ca semestrul acesta sunt mai libera, ma hotarasc sa merg in biblioteca sa mai citesc cate ceva pentru examenul din decembrie.. prostii. Imi aprind frumos laptop-ul, imi scot carti, caiete, pixuri, insa primul lucru facut?- verificam notificarile pe facebook ! of course :)
Deja ma apuca melancolia uitandu-ma la poze mai vechi, oh ce frumos era acasa unde nu aveam nicio grija - asta imi aminteste ca ar trebui sa verific pretul biletelor de avion.. inca jumatate de ora pierduta, bun gata! acum ma apuc de invatat.
"coboram la o tigara?" ahh.. cum sa zic pas? hello? stau de 3 ore in aceeasi pozitie, in caldura - "claro!"
17.00.. atata e ceasul? deja? deschid cartea incep sa subliniez, subliniez si iar sa subliniez.
19.00 cand a trecut asa repede timpul? - hai sa mergem acasa am invatat prea mult azi.
Ajung acasa - iesim pe balcon si bem bine-meritata bere - ah ce mai zi, mai iesim undeva, sau...?

ti-a placut? vezi si n-am chef azi

A trecut.

Au trecut luni de zile de cand am plecat, si mult mi-a luat sa ma reobisnuiesc cu vechile mele tabieturi, cu vechea mea camera, parca nu mai recunosteam absolut nimic din ce lasasem aici in urma cu un an. Primul lucru nu a fost sa-mi sun prietenii, parintii, nu; m-am pus cu curu-n pat si ma uitam interzis la camera aceea goala, fara amintiri, simtind ca nu mai apartin acestei lumi.
Au trecut saptamani bune pana cand m-am adaptat si am inteles ca deocamdata asta este rostul meu in viata, aici apartin, aici imi e scris sa fiu.
Au trecut zile de cand stau si scriu randuri fara rost sau sens, fara sa ma decid daca va ajunge vreodata sa le citeasca.
Au trecut ore de cand nu m-am mai gandit la ea..
Au trecut minute de cand i-am auzit vocea..
Cateodata ca sa pui punct ai nevoie de "closure", ai nevoie de acel motiv care sa te lamureasca, sa iti deschida ochii ca de fapt ce crezi tu ca sunt sentimente, sunt amintiri ce inca sunt vii in mintea ta.
Asa a fost pentru mine astazi cand a sunat telefonul.
Un numar necunoscut a aparut pe ecranul telefonului meu, si satul de cate ori m-au contactat operatorii telefonici in legatura cu oferte speciale "numai si numai pentru mine", eram indecis daca ar trebui sa raspund sau nu.
Si, nu cu mult timp inainte de a se stinge ecranul telefonului, ma hotarasc sa apas tasta verde.
"Buna, sunt eu..", iar in clipa aceea am simtit cum mintea mea s-a golit total, auzind o singura fraza iar si iar "sunt eu". De cate ori am asteptat sa primesc acest telefon, de cate ori am sperat ca isi va da seama de ce simt pentru ea, de cate ori am visat ca voi fi eu alesul ei..
"..sunt aici, stiu ca e tarziu dar.. sunt aici"
In clipa aceea mi-am dat seama cat de tarziu este.
"Ai dreptate, chiar e tarziu, ne auzim maine, te sun."
Au trecut secunde de cand am decis s-o scot din viata mea pentru totdeauna.. au trecut secunde de cand am reusit sa dorm linistit.
Noapte buna.