A trecut.

Au trecut luni de zile de cand am plecat, si mult mi-a luat sa ma reobisnuiesc cu vechile mele tabieturi, cu vechea mea camera, parca nu mai recunosteam absolut nimic din ce lasasem aici in urma cu un an. Primul lucru nu a fost sa-mi sun prietenii, parintii, nu; m-am pus cu curu-n pat si ma uitam interzis la camera aceea goala, fara amintiri, simtind ca nu mai apartin acestei lumi.
Au trecut saptamani bune pana cand m-am adaptat si am inteles ca deocamdata asta este rostul meu in viata, aici apartin, aici imi e scris sa fiu.
Au trecut zile de cand stau si scriu randuri fara rost sau sens, fara sa ma decid daca va ajunge vreodata sa le citeasca.
Au trecut ore de cand nu m-am mai gandit la ea..
Au trecut minute de cand i-am auzit vocea..
Cateodata ca sa pui punct ai nevoie de "closure", ai nevoie de acel motiv care sa te lamureasca, sa iti deschida ochii ca de fapt ce crezi tu ca sunt sentimente, sunt amintiri ce inca sunt vii in mintea ta.
Asa a fost pentru mine astazi cand a sunat telefonul.
Un numar necunoscut a aparut pe ecranul telefonului meu, si satul de cate ori m-au contactat operatorii telefonici in legatura cu oferte speciale "numai si numai pentru mine", eram indecis daca ar trebui sa raspund sau nu.
Si, nu cu mult timp inainte de a se stinge ecranul telefonului, ma hotarasc sa apas tasta verde.
"Buna, sunt eu..", iar in clipa aceea am simtit cum mintea mea s-a golit total, auzind o singura fraza iar si iar "sunt eu". De cate ori am asteptat sa primesc acest telefon, de cate ori am sperat ca isi va da seama de ce simt pentru ea, de cate ori am visat ca voi fi eu alesul ei..
"..sunt aici, stiu ca e tarziu dar.. sunt aici"
In clipa aceea mi-am dat seama cat de tarziu este.
"Ai dreptate, chiar e tarziu, ne auzim maine, te sun."
Au trecut secunde de cand am decis s-o scot din viata mea pentru totdeauna.. au trecut secunde de cand am reusit sa dorm linistit.
Noapte buna.