3 noiembrie..spre 4

Iesisem rapid din scara, nici nu observasem ca afara ploua, ma gandeam doar la calea mai scurta spre casa. Nu era prima oara cand ma simtisem asa, stiam ce trebuia sa fac sa-mi revin, insa de data asta parca nu mai avea efect. M-am oprit pentru o secunda realizand ca de fapt lacrimile nu erau singurele ce le simteam pe obraz, picaturile se prelingeau alaturi de lacrimi, facandu-ma parca pentru o secunda sa uit de durerea ce o simteam ca se extinde. Mereu se intampla asa, intalneam un "el", imi placea, ma placea, ieseam, deveneam apropiati, prindeam incredere in el si ce? Si pentru a mia oara eu eram cea indragostita pana peste urechi iar el, cel ce considera ca avem nevoie de o pauza.. "sunt lucruri mult mai importante acum, cum ar fi facultate, examene si toate cele" Really? Dar m-am nascut ieri? Daca ceva conteaza cu adevarat iti faci timp!
Trecusera deja doua saptamani de cand nu mai aveam prioritate in viata lui, brusc trebuia sa se intalneasca cu prietenii pentru ca "cine stie cand o sa mai apuc sa-i vad?!", avea nevoie de timp pentru a se gandi daca merita sau nu relatia, cel mai important, nu ma mai saruta ca inainte.. simteam asta pana si in atingerile lui, nu mai eram ceea ce avea el nevoie punct.
Noi, fetele/femeile suntem cateodata un pic prea naive, sau poate ne place sa ne mintim singure ca.. E BINE, chiar daca stim ce urmeaza sa se intample, ne place sa luptam pentru a avea tot ceea ce ne dorim, iar eu in seara aia vroiam sa am totul, nu jumatati de masura! In seara aceea, pentru prima data am pus punct atunci cand trebuia.. "Tu intelegi ce vrei, niciodata n-am zis ca vreau sa ne despartim, doar ca am nevoie de timp pentru a afla ce se petrece cu mine" astea sunt doar motive pentru a te tine langa el pana.. gaseste ceva mai bun.
Am ajuns pe o strada ce nu mai fusesem pana in acel moment, era intuneric, si tot ceea ce puteam vedea erau picaturile ce atingeau baltile de pe sosea, iar pentru prima data nu-mi era frica.. nu simteam nimic.
"De atunci n-ai mai simtit nimic?"
"Nu inteleg de ce..parca toate sentimentele, toate simturile mele si-au dat shut down"
"Si acum? Acum ce simti?"
"Simt caldura, o caldura imbietoare..simt ca aici apartin, 3 noiembrie.. spre 4, in bratele tale, cel care m-a facut sa traiesc din nou!"

N-am stare

Ora 21.15, ma pun in pat iau laptopul in brate si verific Facebook-ul. Nimic interesant. Am cana de ceai fierbinte in mana, deschid New Document. Pun un nume aiurea cum ar fi "another post" sau ceva de genul si ma apuc sa scriu trei cuvinte.atat.doar trei. Il bag in bara pentru ceva timp si dau play la melodia asta in timp ce imi verific mail-ul. Multe e-mailuri de la facultate, nimic important, cateva de la site-urile de fashion si doua-trei de la banca. Interesant. Parca mi-a venit inspiratia. Reluam.
Ora 22.00, au trecut 45 de minute de cand stau cu laptopul in brate fara sa fac nimic special si vor mai trece, mai mult ca sigur, inca pe atat pana imi voi face curaj sa fac ceva util.. N-am stare, n-am chef, n-am nimic.. vreau doar sa stau degeaba, sa-mi suflu nasul, beau ceaiul, bag pastile si in tot acest timp paturica mea verde sa ma incalzeasca. Oficial e iarna. Ok, poate exagerez un pic, nu e iarna, dar nici mult nu mai e. Partea proasta cu vremea asta e ca, indiferent cat de frumos ar fi afara, cu soarele stralucind pe cer, frigul tot iti intra-n oase si ai impresia ca parca incearca sa te asfixieze. Urasc frigul! As vrea.. sa am parte de zapada fara sa fie frig.. 20 de grade si zapada,  paradis.. Si iar incep sa visez pret de cateva minute, imi imaginez cum ar fi viata mea.. cu tine in ea, cum ar fi fost sa fie totul altfel; ca de fapt viata mi-a fost scrisa in felul asta, n-am ce sa fac. Inchid ochii si ma vad peste cativa ani, fericita, cu tine langa mine, plimbandu-ne de mana pe malul unui lac, zapada peste tot si mie nu-mi este frig..ahh cat te-am asteptat. Zambesc si continui sa scriu..
Ora 22.45: nu inceta niciodata sa iti pierzi increderea..
continuarea vi-o spun alta data, deocamdata imi voi face curaj sa infrunt frigul, ca tot e seara studentilor, so have fun or sleep tight !
xx

Thursday evening.. with friends :)

Acum cateva zile m-am gandit ca sunt saptamani bune de cand m-am mutat in noul apartament si, ar cam fi cazul sa organizez o cina linistita alaturi de cativa prieteni. Asa ca, zis si facut! Am sunat/trimis mesaj tuturor, comunicand data si ora, am stabilit meniul serii, am intocmit lista cumparaturilor ce trebuiau facute si m-am pus pe treaba. Am dat fuga la Ins, supermarket-ul ce se gaseste la doi pasi de mine, am pus in cos rapid tot ce aveam nevoie si m-am intors foarte incantata acasa. A fost pentru prima data cand am facut o prajitura asa ca, m-am decis s-o sun pe mama sa-mi spuna secretele stiute doar de ea. Tinand cont ca nu am cuptor in bucatarie,  m-am decis sa fac un Tiramisù dar, in loc de a pune doar cacao si cafea am pus si fructe.. sa fie mai diferit. Speriata de ce avea sa iasa, m-am apucat de treaba. Prietena mea, care a venit sa ma sprijine moral.. caci am rugat-o sa ma lase pe mine sa fac totul(vroiam sa fie creatia mea), s-a apucat sa mixeze frisca, in timp ce eu m-am "batut" cu blatul. Apoi a urmat taiatul fructelor, pregatirea aromei, si bineinteles "asamblarea" prajiturii. Ahh.. ce a fost mai usor a trecut, acum e acum! Mai aveam de intins frisca de jur-imprejur, problema era ca nu mai facusem niciodata asa ceva, nu aveam idee cum trebuia sa o fac (prietena mea plecase de mult acasa) si ma uitam la acea prajitura pe jumatate gata ca magarul la poarta noua.. Am luat cutitul, pentru ca unealta speciala pentru a intinde frisca, si m-am apucat de treaba.. cu multa (ne)rabdare, transpiratii si frisca pe toata masa, important este insa ca a iesit, am presarat cacao deasupra si voilà ! Pus la frigider pana cand invitatii aveau sa ajunga, m-am apucat de pregatit restul.. am inceput cu farfuriile apoi tacamurile si paharele, sticla de vin si cea de apa minerala, cola, usturoiul, branza, sare si piper. 

Si chiar daca la sfarsitul serii au ramas atatea vase de spalat si foarte mult de curatat prin bucatarie, sentimentul simtit in momentul in care prietenii te felicita (in ciuda faptului ca aspectul nu este tocmai 10/10) este de nepretuit.
De mancat am mancat, de baut la fel...spor la curatat sa mai am ! (:

Hope.. (english version)

It's been nine months now since my friend Hope broke up with her boyfriend. Lately she was feeling depressed and lonely, so the best thing that helped her forgetting about everything was studying all day long. One day while she was opening the door of the flat, she saw a small envelope with her name written in small letters "hope".

"Oh you..beautiful soul, what is the reason for that sadness in your eyes? You have the most beautiful eyes in the world, so you're not allowed to treat them like that. Your smile.. makes my day, your lips.. oh God! I wish I could feel them, your fingers.. climbing on my arms, slowly.. while I'm whispering kind words in your ears.

Ohh you, beautiful soul, I would love so much watching you while I'm telling you all these words, that you are wonderful and how much I care about you. But I know it's not the time, yet.. I know that you're not ready for this, so, you darling, you should discover yourself, look into the mirror, you're wonderful - do not let the darkness steal your beauty! At the right time, in the right moment, I'll be there, next to you. Please, don't you ever lose your Hope! xoxo"

She read the letter all over again, it was something about it that made her feel better, after all these months she could see a light in the darkness. Hope went back to her room, and, after all this time, she curled her hair, put her make-up so you could notice the blue colour of her eyes; the pink pale lipstick made her face shining and was giving her the trust she needed.

You see, I always told her that you never know when Prince Charming will appear, maybe the Universe thinks you're not ready, or maybe you are the one that keep pushing him away. There's an important thing to know: Always think positive. Stop crying for mercy. Get dressed. Feel positive. And don't you ever stop beliving ! :)

Click aici pentru versiunea in romana

Hope..

Trecusera noua luni de cand prietena mea, Hope, nu mai avusese o relatie. Trista si singura, in ultima perioada, nu facea altceva decat sa invete si sa stea in casa toata ziua. Intr-o zi, deschizand usa apartamentului pentru a merge la cursuri, a gasit un bilet pe jos.
"Oh..tu suflet frumos, de ce ai aceasta tristete in privire? Ai niste ochi minunati, nu merita sa-i strici cu o asa umbra. Buzele tale, atat de catifelate, mi-ar placea sa le simt, degetele tale, sa se plimbe pe bratele mele, incet, in timp ce iti soptesc cuvinte dulci la ureche.
Ohh..tu suflet frumos, ce mult mi-as dori sa pot sa-ti spun aceste cuvinte in fata, sa-ti spun cat esti de frumoasa, sa-ti spun cat te indragesc. Dar stiu ca inca nu este momentul potrivit, stiu ca tu nu esti inca pregatita, asa ca, suflet frumos, nu te mai desconsidera, uita-te in oglinda, observa-ti frumusetea, nu mai lasa gandurile necurate sa-ti intunece privirea.. si ai sa vezi, la momentul potrivit, voi aparea. Atunci cand vei fi pregatita sa ma primesti in viata ta, voi fi acolo. Nu-ti pierde speranta, nu uita tu esti Hope (Speranta)!"
A recitit scrisoarea, nu-i venea sa creada, dupa noua luni de suferinta, viitorul nu i se mai parea atat de intunecat, in sfarsit vedea o mica speranta intr-o mare de deziluzii.
S-a intors in camera sa grabita, pentru prima data dupa atata timp si-a pus machiaj pe fata, si-a prins parul pentru a-si pune in valoare ochii de un albastru stralucitor, iar rujul de un roz pal parca ii lumina fata, facand-o sa fie iar fata cu o imensa incredere in sine.
Vezi tu, am incercat sa-i explic si ei, niciodata nu stii de unde o sa apara, poate uneori nici nu-l observi, poate universul este de parere ca tu nu esti pregatita, sau poate chiar nu vrei sa-l observi. Niciodata nu trebuie sa gandesti negativ; acesta este principalul element ce determina singuratatea, si, bineinteles, sa nu uitam ca, uneori, trebuie sa incetezi sa te mai gandesti non-stop la asta, inceteaza sa-ti mai plangi de mila, dar nu inceta sa mai ai grija de tine, pentru ca nu stii cum iti va iesi in cale.

Click here for english version

Inceputul sfarsitului

I'm so proud of myself. Why?! In sfarsit am ajuns in momentul in care nu-mi mai pasa. Mai am un simplu pas si pot sa zic I'm done with it.
Cand se termina o relatie, in general nu te gandesti(absolut deloc) la toate lucrurile pozitive; de fapt in acel moment pentru tine nu exista.
Ei iata ca exista.. si inca cate: sa vedem primul ar fi..
1) esti liber sa faci ce vrei, cand vrei, cum vrei.
2) ai invatat o noua lectie de viata
3) daca s-a terminat, inseamna ca nu a fost sa fie, adica un rau in minus in viata ta.
Cum iti dai seama ca intr-adevar ai trecut peste? simplu.. exista 3 pasi: suferinta, ura, nepasare si atunci poti sa spui "da am trecut peste".
Suferinta: sa zicem ca mai intai incepem prin a nega tot ce se intampla, incercam sa ne trezim din cosmar, dar intr-un final realizam ca de fapt.. aceasta e realitatea; ne inchidem in camera si speram ca data viitoare cand vom iesi de acolo vom fi trecut peste.
Ura: ok, lacrimile se mai si termina, si odata cu ele, si noi incetam sa ne plangem de mila si ne indreptam atentia si toate sentimentele negative catre persoana din vina caruia am ajuns un dezastru. Ura face bine, uneori, incearca sa scrii tot ce ai pe suflet, o sa te faca sa te simti mai bine(tine pentru tine biletelul!)
Nepasarea: acesta este pasul cel mai greu, trebuie sa fii sigur ca ai ajuns la aceasta, pentru ca de obicei poti sa ai impresia ca nu-ti mai pasa, cand de fapt te minti pe tine insuti. Esti nepasator in momentul in care esti in stare sa-i pronunti numele, sa te uiti in urma si sa nu mai vezi partile negative, ci doar o amintire ce trebuie pastrata intr-un loc al mintii si atat; pana la urma a fost si o vreme in care totul era frumos.
Cu o noua lectie invatata si cu capul sus, intelegi ca asta nu trebuie sa te opreasca din a-ti trai viata, ca totul se intampla cu un scop si ca tu esti singurul care te poate influenta, nimeni altcineva.
So what are we gonna do now?!

An ordinary day..

Ok, sa recapitulam, ce trebuie sa facem azi ? Ah.. da, aveam niste cursuri, si dupa de preferat ar fi sa merg in biblioteca sa invat. Bun
Alarma nu mai suna de mult, am decis sa las razele soarelui sa ma trezeasca. 10.00 - la fix, am timp sa ma trezesc, sa mananc ceva rapid, sa ma spal si sa ies pe usa la 11.00.
Ah, pe cine mint? Ma ridic din pat abia pe la 10.20, la fix cat sa dau nas in nas cu colegul meu de apartament pe balcon, pe care il admir vreme de cateva minute..bun(e)! Ma rog, revin la ceea ce faceam mai devreme, insa ceasul a trecut de mult de 11.00 asa ca imi iau in graba un caiet il indes in ghiozdan si fug.
Bineinteles, era normal ca trebuia sa uit ceva acasa, dar deja nu mai conteaza sunt aproape de universitate asa ca imi sun prietenele sa ne intalnim la cafea si tigara de dimineata. 11.40, mai conteaza ca am intarziat si trebuie sa stam iar in fundul salii, pe jos?!
Ok, tinand cont ca semestrul acesta sunt mai libera, ma hotarasc sa merg in biblioteca sa mai citesc cate ceva pentru examenul din decembrie.. prostii. Imi aprind frumos laptop-ul, imi scot carti, caiete, pixuri, insa primul lucru facut?- verificam notificarile pe facebook ! of course :)
Deja ma apuca melancolia uitandu-ma la poze mai vechi, oh ce frumos era acasa unde nu aveam nicio grija - asta imi aminteste ca ar trebui sa verific pretul biletelor de avion.. inca jumatate de ora pierduta, bun gata! acum ma apuc de invatat.
"coboram la o tigara?" ahh.. cum sa zic pas? hello? stau de 3 ore in aceeasi pozitie, in caldura - "claro!"
17.00.. atata e ceasul? deja? deschid cartea incep sa subliniez, subliniez si iar sa subliniez.
19.00 cand a trecut asa repede timpul? - hai sa mergem acasa am invatat prea mult azi.
Ajung acasa - iesim pe balcon si bem bine-meritata bere - ah ce mai zi, mai iesim undeva, sau...?

ti-a placut? vezi si n-am chef azi

A trecut.

Au trecut luni de zile de cand am plecat, si mult mi-a luat sa ma reobisnuiesc cu vechile mele tabieturi, cu vechea mea camera, parca nu mai recunosteam absolut nimic din ce lasasem aici in urma cu un an. Primul lucru nu a fost sa-mi sun prietenii, parintii, nu; m-am pus cu curu-n pat si ma uitam interzis la camera aceea goala, fara amintiri, simtind ca nu mai apartin acestei lumi.
Au trecut saptamani bune pana cand m-am adaptat si am inteles ca deocamdata asta este rostul meu in viata, aici apartin, aici imi e scris sa fiu.
Au trecut zile de cand stau si scriu randuri fara rost sau sens, fara sa ma decid daca va ajunge vreodata sa le citeasca.
Au trecut ore de cand nu m-am mai gandit la ea..
Au trecut minute de cand i-am auzit vocea..
Cateodata ca sa pui punct ai nevoie de "closure", ai nevoie de acel motiv care sa te lamureasca, sa iti deschida ochii ca de fapt ce crezi tu ca sunt sentimente, sunt amintiri ce inca sunt vii in mintea ta.
Asa a fost pentru mine astazi cand a sunat telefonul.
Un numar necunoscut a aparut pe ecranul telefonului meu, si satul de cate ori m-au contactat operatorii telefonici in legatura cu oferte speciale "numai si numai pentru mine", eram indecis daca ar trebui sa raspund sau nu.
Si, nu cu mult timp inainte de a se stinge ecranul telefonului, ma hotarasc sa apas tasta verde.
"Buna, sunt eu..", iar in clipa aceea am simtit cum mintea mea s-a golit total, auzind o singura fraza iar si iar "sunt eu". De cate ori am asteptat sa primesc acest telefon, de cate ori am sperat ca isi va da seama de ce simt pentru ea, de cate ori am visat ca voi fi eu alesul ei..
"..sunt aici, stiu ca e tarziu dar.. sunt aici"
In clipa aceea mi-am dat seama cat de tarziu este.
"Ai dreptate, chiar e tarziu, ne auzim maine, te sun."
Au trecut secunde de cand am decis s-o scot din viata mea pentru totdeauna.. au trecut secunde de cand am reusit sa dorm linistit.
Noapte buna.

Now you know it all comes to an end

Si ziceam ca de data asta o sa fie diferit, si intr-un fel a fost..pana am aflat data cand se va termina. Trist!

Ce rost are sa mint ca o sa fie bine? Nu o sa fie, dovada sunt toate relatiile de acelasi gen.

Poate ca in adancul sufletului meu de "gheata" imi doresc ca intr-o buna zi sa o pot avea langa mine pentru totdeauna, poate ca imi imaginez cum ar fi sa ma trezesc si sa fie mereu acolo, asa cum ma trezeam in ultimele luni, iar ea, cu fata ei gingasa imi spunea "Buna dimineata dragul meu".

Romanticism? Il urasc, sau cel putin obisnuiam sa-l urasc, acum nici nu mai stiu ce vreau.. sincer ! 

Am fost acolo in fiecare zi pentru ea, am sprijinit-o, am consolat-o, am devenit mai ceva decat doi prieteni buni, devenise familia mea.

Prostii! 

Eu nu sunt asa, si totusi imi fac mii si mii de filmulete in cap cu ea aparand in ultima clipa la aeroport, avand bagajul dupa ea si spunandu-mi ca ma va urma oriunde m-as duce.

Dar unde ma cred eu acum? In telenovele? Si pana la urma ce fel de "barbat" mai sunt? Stau in pat, cu laptopul in brate si ma plang tie, da! Tie, ca ei nu voi avea niciodata curaj sa-i spun ce simt. NU, nu pot, am incercat dar ce rost are? Asa cum ai spus-o si tu, in viata nimic nu e sigur, azi cunosti o persoana, te simti minunat alaturi de ea si peste 2 zile se poate sa dispara din viata ta "Puf!" ca si cum ar fi existat doar in imaginatia ta. 

Trist.. dar adevarat.

Da.. stiu, STIU ! Daca este sufletul meu pereche candva, vreodata o sa ne intersectam, fara sa trebuiasca sa planuim ceva. Dar, pe bune, tu te crezi macar un pic? Recunoaste cu cati dintre fostii tai iubiti, si nu ma refer la cei pe care ii vezi zi de zi pentru ca locuiti intr-un oras mic cu populatie mare, inca mai tii legatura, cu care te-ai intersectat pentru ca asa a vrut soarta? 

...

Da! Asa ziceam si eu, niciunul. 

Stai linistita, peste o saptamana voi pleca, nu o sa-i mai vad chipul, dar pentru mult timp de acum inainte o sa-l tin minte, in fiecare dimineata timp de luni bune ma voi intreba oare ce face acum, si daca se gandeste vreun pic la mine, ma voi forta sa nu-i scriu pe whatsapp de cel putin 3 ori pe zi..

Dar hei, stii care e cea mai proasta parte? Ei ii va fi dor de prietenul ei cel mai bun, iar mie de dragostea vietii mele. 

N-am chef azi.

Nu am crezut ca o sa imi placa atat de mult, nu am stiut ca o sa ma simt asa cum ma simt acum.. intr-un cuvant- perfect.

Dar ce inseamna -perfect- ?

Pai..s-o luam cu inceputul.

Anul trecut, atunci cand m-am mutat in Italia, eram trista, dar nu am plans cand am ajuns, nu.. pentru ca inca semana cu o vacanta intr-o alta tara. Zilele treceau, eu ma plimbam dintr-un oras in altul, cunosteam lume noua, ascultam persoane ce vorbeau la microfon intr-o alta limba. 

Si intr-un moment Bang! m-am trezit la realitate, am inteles unde eram, ce faceam, cum statea in realitate treaba, unde erau cei apropiati, distanta, intelegeam ca viata mea s-a schimbat si totul este gresit.. a trecut o saptamana pana m-a lovit realitatea iar lacrimile au inceput sa curga fara sa se mai opreasca. Nu ma intreba de ce, raspunsul e simplu: imi era dor de "acasa"; aici nu era nici pe departe "acasa", chiar daca stateam cu mama, aveam toate lucrurile de care aveam nevoie, aveam posibilitatea sa vorbesc cu cei apropiati in orice moment al zilei, Skype, Whatsapp, Facebook si altele.. Nu era "ACASA". 

Si acum ma vei intreba (probabil): ce inseamna pentru tine "acasa"?

Cum iti pot explica.. pentru mine (in acel moment) "acasa" insemna sa ma trezesc dimineata, sa imi pregateasca bunica micul dejun, sa ma cert cu tata care intra primul la baie, sa fug pana la liceu (care e la doua blocuri distanta) pentru ca iar nu m-am trezit la timp, sa ma prefac ca sunt atenta la lectii in timp ce imi programez ce voi face cand clopotelul va suna si voi iesi pe poarta. Ma intalnesc cu prietenele mele la o cafea ( in cazul meu capuccino, stiu ca ma vei judeca, dar chiar nu-mi place cafeaua..asta e, se mai intampla!) si o tigara, ne vom plange una alteia despre probleme atat de grave peste care nu vom putea trece atat de usor, bineinteles sa nu uitam ca trebuie sa discutam jumatate de ora despre fata aia care poarta bluza aia care are o pata pe care o observi doar cu ajutorul lupei. Ajung acasa numai pentru a-mi lasa telefonul la incarcat pentru cateva minute, timp in care ma schimb, mananc rapid ceva, iau cheile de la masina si gata ies pe usa, trec sa-mi iau prietenii si mergem frumos intr-un loc pentru a face o noua "sedinta" foto, comenta noutatile cotidiene, fuma tigari, si nu in ultimul rand parcam masina in port pentru a vedea lumea cat de smecheri suntem. BA CE TARE ESTI ! Pe la un 23.00-23.30 tata ma suna pentru ca e tarziu, maine am scoala, si totusi unde "naiba" (scuzati limbajul neadecvat) umblu la ora asta, eu il asigur ca in 5 minute voi ajunge acasa, insa faptul ca trebuie sa las fiecare prieten la casa lui m-a facut sa intarzii.. inca jumatate de ora. Si de parca tata ar fi prost ( in niciun caz!) se preface ca totul e in regula, il pup de noapte buna, continui rutina (dus, schimbat in pijamale) aprind laptopul, mai pierd vreo 2 ore stand aiurea pe Facebook (stai linistit, inca fac asta), ma bag in pat si ghici ce? mai verific inca o daca Facebook-ul de pe telefon. Good night.

Da.. cam asta insemna pentru mine acasa. Pupincurism, aruncat banii pe geam, bautura si manele si tigari, nopti albe pentru zile negre si cam atat..

Anul asta, am inceput sa vad altfel aceasta "mica" schimbare din viata mea. E adevarat, inca arunc bani pe geam, dar nu asa ca inainte (totusi bautura si tigarile sunt esentiale in viata unui student), pierd timpul aiurea pe Facebook (ca pana la urma, toata lumea face asta, suntem "pă" trend ce naiba) si consider ca inca am acea gandire idioata specifica persoanelor ce nu au alte griji pe cap in afara de a cheltui banii parintilor (da frate, am inteles si eu ce inseamna sa nu ai bani!) dar am inteles ce inseamna sa traiesti cu alte persoane, am invatat sa traiesc de una singura, am invatat sa ma descurc singura (inca lucrez la asta by the way), mi-am facut prietenii care nu sunt pe interes, am cunoscut persoane noi, persoane din alte tari, cu alta gandire. Si am ajuns la aceasta concluzie. "acasa" este acolo unde te simti tu bine, unde te simti impacat cu tine insuti, unde nu trebuie sa joci un rol ci poti sa fi TU, unde nu te judeca nimeni pentru ca nu stii ceva ci te ajuta, te invata sau pur si simplu nu le pasa si merg mai departe :D. 

Da, ma bucur ca am ajuns aici, ca am cunoscut atatea persoane interesante, ca am invatat lucruri noi (si inca mai am atatea..), ca nu-mi mai este dor de ce aveam si ca ma gandesc sa merg mai departe. Odata ce treci de perioada aia mizerabila poti sa consideri oficial ca esti fericit, poti sa incepi sa-ti faci planuri pentru viitor si sa nu te mai gandesti la trecut cu tristete ca s-a terminat dar cu fericire ca s-a intamplat.

Studentii in sesiune scriu chestii fara sens in loc sa invete (or maybe that's just me..) 

N-am chef azi.haştag (:

Trust no one .

"M-au lasat balta fix in ziua asta.. stiau ca este atat de important, si se mai numesc si 'prieteni'?!"
"Ei nu sunt prieteni, sunt doar persoane care te cunosc atunci cand au nevoie de ceva, imediat dupa te sterg din lista de contacte..atat de simplu 'Delete Contact'."
"Toti sunt asa?"
"Ce pot sa-ti zic acum.. in mare parte.. nu trebuie sa ai asteptari de la nimeni, nici macar de la mine!"
"Tu mi-ai face vreodata una ca asta?"
"Nu fi naiva.. persoana la care te astepti cel mai putin, ea va fi prima ce te va dezamagi.. Nu ai de unde sa stii cum, intr-o zi ma pot schimba, toti suntem parsivi la o adica, chiar daca incercam sa demonstram contrariul."
"Nu! Eu am incredere in tine, ai fost langa mine de prea multe ori si ai facut pentru mine prea multe compromisuri.."
Am pupat-o pe frunte si am strans-o tare in brate, in fond deja avusese parte de doua mari dezamagiri pe ziua de azi, nu merita sa-i mai zic si eu ceva s-o prost dispuna, in acest moment avea nevoie doar de o persoana care sa fie acolo pentru ea, s-o faca sa se simta protejata.. si asta eram eu.
"Bleguto, eu voi fi aici mereu!"
"Stiu, esti fratele pe care nu l-am avut.."
Totusi in adancul meu stiam ca va veni si acea zi cand, fara sa vreau, o voi rani intr-un fel sau pur si simplu.. voi rupe legatura. Nu tine de noi, sau de fapt, ba da, tine, tine de tine ca persoana cat poti sa joci rolul "baiatului" bun, cand de fapt tu ai alte sentimente pentru acea persoana. Stiam ca va veni si acel moment, in care nu-mi va mai pasa de nimeni altcineva in afara de mine, si daca stai sa te gandesti mai bine..asa e cel mai bine, dar asta va afla alta data, nu azi, azi voi fi 'fratele' pe care nu l-a avut.

Transition

"Cred ca s-a terminat.. mai bine sa fii tu cea care pune punct."

"Cum iti dai seama ca s-a terminat?" ma intreaba ea cu o voce plapanda, incercand sa nu lase lacrima sa curga in jos, pe obraz.

"Nu pot sa-ti spun eu asta.. tu singura trebuie sa simti", ii zic incercand sa fiu cat mai realist posibil, "uneori, chiar daca nu vrei sa recunosti, iti dai singura seama cand trebuie sa zici Stop, sa nu se ajunga la alte cacaturi.. Stii ce zic?"

"Cred ca stiu.."

In seara aceea am condus-o acasa, m-am asigurat ca s-a pus in pat si ca telefonul ei este cat mai departe..Stiam ca isi doreste sa-l sune, sa mai incerce pentru a mia oara sa impiedice ceva ce era de mult clar..

Nu vroia sa recunoasca, de luni de zile o gaseam plansa in locul nostru obisnuit, incercam sa-i alin pe cat posibil durerea, dar daca ea nu vroia.. degeaba.

A doua zi s-a trezit de dimineata, s-a uitat in oglinda si si-a spus, mai mult ca o "imbarbatare": "azi nu mai conteaza nimeni altcineva decat EU, nimeni si nimic nu este mai important decat mine, trebuie sa imi fie bine de acum inainte", zis si facut, s-a dus la baie, s-a machiat, si-a pus rochita de un verde superb si sandalele ortopedice.. era superba.

A facut o plimbare pe faleza, si-a luat inima in dinti si a dat Send: "Trebuie sa vorbim, ne vedem intr-o ora la far." 

Eh, parca acum simtea ca o pietricica mica s-a dus de pe inima ei. S-a urcat in masina, si-a pus ochelarii de soare si si-a aprins o tigara.. Stia ca avea nevoie de mult mai mult curaj pentru a face asta.

Cand a ajuns la far el era deja acolo. O astepta, cu zambetul pe fata, fiind sigur ca se vor impaca.

"Multumesc ca ai venit.. observi ca am ales o alta ora si un alt loc decat de obicei."

"Da, ce s-a intamplat, iar vrei sa ne certam?"

Si-a dat jos ochelarii de soare ce ii acoperea jumatate din fata si l-a privit in ochi: " Uita-te in ochii mei, la ochii mei, priveste prin ei, poti sa-ti dai seama ce este acum in inima mea?"

El, neintelegand ce ii spunea, probabil din cauza "balcoanelor" care pana acum nu erau aratau atat de bine, sau a picioarelor lungi care erau mereu acoperite de un material mulat; "Iubire?"

"Iubitule, cred ca am ajuns in punctul in care raspunsurile tale nu ma mai afecteaza absolut deloc, vroiam doar sa te privesc in ochi si sa-ti spun atat: s-a terminat ! " 

S-a urcat in masina, si-a pus ochelarii pe ochi si a plecat din acel loc. 

Tzzzrr. 

"Mi-am dat seama ce simt cu adevarat, ma iubesc pe MINE, te astept in masina, sunt jos."

Atat a trebuit sa aud, vocea ei se schimbase, era din nou fata pe care am cunoscut-o acum trei ani, radianta, plina de viata.

Sunrise

Ploua. Picaturi mici si dese cad pe parul tau.. dar nu iti pasa, te plimbi cu el de mana..
Te uiti la el, surazi incet.
Este real oare?
Iti sopteste cuvinte dulci in timp ce va indreptati spre casa,
Casa noua, relatie noua,
nu te mai leaga nimic de ceea ce era inainte.
Esti pe teren neutru.
Si parca dintr-o data realizezi ce se intampla,
Deodata stii ca, dupa atata timp, ai gasit ceea ce aveai nevoie pentru a fi fericita.
Fericire.. de cand nu ai mai simtit acest sentiment,
Sentiment ciudat.. ce e fericirea?
Pentru tine, sa-ti surada soarele.
Candva ti-am spus, nu-ti pierde speranta..
Si iata, deodata viata nu mai este asa gri, furtuna se indeparteaza incet lasand razele soarelui sa iti insenineze ziua.

 

Just 'cause it happens all the time

Stim, de fapt, ce este dragostea?

Plangem, suferim.. pentru ce?

Ahh sunt atat de nervoasa, revoltata, suparata..

Ma duc cu gandul la "prima mea dezamagire amoroasa" si imi vine sa-mi dau cu ceva in cap!

Dragoste, iubire?! 

Vorbim despre aceste doua cuvinte ca si cum am stii ce inseamna cu adevarat. Ajungem sa spunem "te iubesc" mult prea repede si cu prea multa usurinta.

Da, intr-adevar stim ce inseamna, definitia din Dex toata lumea o poate cauta si memora.

Dar nici la dragostea pe care o simti fata de parinti/frati/surori nu ma refer, de fapt cred ca de acest sentiment toata lumea este constient, chiar si cei care au fost raniti de respectivii dar incearca sa ascunda.

Nu, ma refer la ceea ce credem noi ca este dragostea adevarata, fluturii aceia pe care ii simtim in stomac in momentul in care zarim pentru prima data persoana care ne-a dat peste cap, cea care ne face sa credem ca o iubim, pana in momentul in care ne lasa balta, suferind pana o noua persoana va aparea in viata noastra.

Suna cunoscut?

Stateam si ma gandeam cum am putut sa cred ca am iubit toate acele persoane, cand pentru niciuna dintre ele nu am simtit mai mult de o atractie fizica, atractie fata de personalitatea ei, afectiune sau poate chiar, cum spune Loredana Groza in "Sexting" - "limerence". Un singur raspuns mi-a venit in minte si anume faptul ca parintii mei nu au fost exemplul care trebuia sa ma lumineze in materia dragostei, nu au fost acele persoane indragostite; dragostea lor nu a crescut odata cu mine ci s-a terminat cand inca eu eram prea mica pentru a intelege ceva.

Ma intristeaza faptul ca am realizat prea tarziu ca am suferit pentru nimic, ca ceea ce am simtit nu era ceea ce parea a fi, ca am pierdut timpul degeaba. Si da, poate imi placea sa cred ca iubesc si sunt iubita, dar hai sa fim seriosi, vremurile s-au schimbat, majoritatea vor doar sa-si bata joc sau aventuri fara pic de sentiment, nu mai este ce era odata.. cand matusa mea la 17 ani l-a adus pe unchiul meu acasa pentru a-l prezenta bunicilor mei spunandu-le "el este barbatul vietii mele", cand unchiul meu a facut atatea sacrificii pentru ea, a acceptat si faptul ca nu aveau voie sa se vada in afara programului facut de bunicul meu, dar asa erau vremurile, sau poate atat de mare era iubirea lui inca de la inceput, dar totul a meritat, acum, dupa 20 de ani sunt casatoriti, fericiti, au doi baieti minunati si, chiar daca greutatile vietii ii lovesc si pe ei destul de des, se iubesc la fel ca in prima zi.

Asta este iubire, dragostea adevarata, nu fiecare dezamagire pe care noi o transformam intr-un fenomen supranatural.

But hey, that's just my humble opinion. :)

Real YOU .

Te-ai simtit vreodata gol pe dinauntru fara sa stii de ce?

Ai simtit ca te afunzi, ca ai ajuns la capat de drum?

Ai simtit ca nu mai are rost, ca nu mai vrei sa continui?

Si in acelasi timp..

Esti atat de plin de viata, ai atatea lucruri in program..

Iti doresti sa vizitezi atatea locuri, sa realizezi atatea lucruri..

Cu ce pret ?

Inainte de a face tot ce isi doresc cei din jur,

inainte de a trai viata altcuiva,

inainte de a indeplini visurile parintilor,

Stai o clipa ! Gandeste-te bine..

Poate golul acela este pentru ca ceva lipseste.

Lipseste curajul de a recunoaste ceea ce iti doresti in adancul sufletului,

lipseste scliprea din ochii tai atunci cand iti vezi visul realizat,

lipseste adevaratul "tu".

Ajungi sa nu te mai cunosti, sa nu mai stii cine esti tu cu adevarat,

o sa te gasesti in gara, singur, asteptand un tren ce nu va veni, cu toate ca esti sigur de ora si peron.

O sa aflii ca de fapt totul a fost in imaginatia ta,

ca nimic nu o sa fie cum ti s-a povestit.

Ca tu nu te potrivesti in ceea ce faci,

si toate astea pentru ce..

Pentru ca nu ai avut curaj..

Stop. Nu te vreau in viata mea !

Mereu te-a vrut in viata ei, a vrut sa fii tu "the one", a insistat atat de mult..
Si tie iti placea, adorai ideea ca este cineva la care poti apela in orice moment al zilei.
Iubeai ideea ca cineva plange dupa tine, ca ai propriul tau "gandac" pe care-l poti calca in picioare cand vrei tu, oricum va fi mereu acolo.
O, scuze, spun prostii? 
Nu.
Iti trimitea mesaj in fiecare zi, te suna pretinzand ca sunteti doar amici, dar in inima ei.. era o lupta continua.
Un simplu "nu-ti mai face iluzii" ar fi fost de ajuns.
Dar voi toti sunteti la fel.
Va place cand aveti acolo pe cineva, de rezerva.
Pentru tine a fost un joc, un "as" in maneca dar pentru ea..
Inima ei era ravasita, nici nu-ti pot explica, nici macar ea nu ar putea.
Dar acum ceva s-a schimbat. 
E ciudat ca nu te mai suna. Ciudat ca da petreceri in fiecare weekend si nu-ti mai trimite mesajul ala care, cu toate ca nu vroiai sa recunosti, te facea sa te simti bine: "Te iubesc!"
De ce? Simplu. Ti-e greu? Ti-e dor? Esti trist?
Uite cum ai ajuns. Tie acum iti lipseste acel ceva, oricat de mult ai incerca sa cauti un alt raspuns, nu exista. 
Nu te mai vreau in viata mea. Nu mai vreau sa sufar. Sa plang. Sa sper. Sa cred. Sa zambesc pentru cateva minute. Nu.
Vreau sa rad. Sa fiu eu. Sa nu depinda fericirea mea de tine. Nu merita. Nu meriti. 
Stop, nu te vreau in viata mea!

Let it go..

Inceputul este frumos in orice relatie. Plimbarile tinandu-va de mana, privirea lui de indragostit, modul in care iti vorbeste, promisiunile care ti le face, zambetul lui, atingerea lui, glumele lui, atunci cand incearca sa te necajeasca.. tot absolut tot este minunat.

Dar nu tine la nesfarsit, primele certuri isi fac aparitia, ca e vina ta, ca e vina lui, cumva reusiti s-o scoateti la capat si sa treceti peste. Si stai mult sa te gandesti daca ar trebui sa-i spui ceea ce simti sau nu, iar atunci cand te hotarasti sa-i marturisesti ca il iubesti simti ca la celalalt capat al firului nu mai e nimeni. A dat bir cu fugitii, s-a speriat. Si daca sta mai bine sa se gandeasca ii convine situatia, se "trezeste" brusc din "morti" si iti spune un tacut "si eu pe tine". Acum e mandru, acum are confirmarea: i-ai ierta totul pentru ca el este totul pentru tine, aerul pe care-l respiri. Te-ai gandit vreodata cat de mandru se simte un baiat cand aude aceste doua cuvinte din gura unei fete? "Ah, ma iubeste, pot sa fac ce vreau din ea." Cam da. Asta e motivul pentru care ori de cate ori au chef ne dau cu sutu-n fund cand nu au nevoie de noi, dar atunci cand nu au cu cine sa intretina relatii..apeleaza la noi, brusc ne iubesc, brusc isi dau seama cat de mult au gresit fata de noi si ar mai vrea o sansa (de care sunt siguri ca o s-o primeasca) sii.. ghiciti ce?! noi le-o acordam pentru ca.. suntem fete, ii iubim, avem impresia ca fara ei viata noastra nu are sens.

Atunci cand certurile devin din ce in ce mai dese, cand tu esti cea vinovata, cand nu exista loc de discutie, cand ajungi pentru a mia oara sa ii dai dreptate, sa pleci capul in fata lui si sa uiti de orgoliu, demnitate, mandrie, cand aflii ca pentru a 10a oara te-a inselat dar nu ai curaj sa ii spui nimic..atunci e prea tarziu pentru a mai schimba ceva.

Gresit!

Esti atat de indragostit de persoana aceea incat nu iti dai seama, sau nu vrei sa vezi ca nu mai este cea de altadata, ca s-a transformat in cea care acum te supune acestor suferinte. Nu vrei sa recunosti, nu vrei sa crezi ca este capabila sa te faca sa suferi in asa hal, si totusi..

Da.. ne este dor, ne este greu, dor de momentele frumoase, greu pentru ca nu mai avem pe cineva langa noi, care sa ne faca sa ne simtim unice. Nu il iubesti pe el, iubesti momentele alaturi de el, iubesti vorbele ce ti le soptea la ureche, iubesti sa ai pe cine sa iubesti.

Opreste-te! Ajunge! Tu singura iti faci rau, tu, prin atitudinea asta a ta, prin incapatanarea ta..

E greu la inceput, e ca si cum te-ai lasa de fumat, e ca si cum ai inceta sa te mai droghezi.. da, asta e, trebuie sa renunti la acest drog. 

Ce alegi: dezintoxicarea sau moartea ? 

             

Karma

Iti aduci aminte acea seara.. Erai pe banca din fata blocului asteptand sa te intalnesti cu gasca ta cand a trecut ea, avea o privire calda, ochii aceia albastrii te-au dat pe spate, ai simtit cum sangele-ti curge mai repede prin vene, golul din stomac nu-ti mai dadea pace. Exista o problema: se tinea de mana cu un el. Dar nu te-a interesat, acea secunda in care v-ati privit ai simtit ca ea este aleasa.
Da.. si tu iti aduci aminte. Era sfarsitul lui august cand ai trecut pe langa el. Te simteai privita asa ca te-ai intors cu toate ca el te strangea atat de tare de mana, si atunci l-ai vazut.. ochii aceia verzi ti-au ramas impregnati in memorie, pentru o secunda, atunci cand privirile voastre s-au intersectat, ai simtit cum inima a inceput sa-ti bata la viteza maxima.
Ai ajuns acasa si ai cautat-o pe facebook. Niciunul din prietenii tai nu o cunosteau. Simteai nevoia sa aflii cum o cheama, cine e, vroiai sa incerci, nici macar prietenul ei nu te impiedica. Dupa ore in sir de cautare te simteai ravasit cand ai observat ca primesti o noua notificare..
Friend request sent.. noroc ca aveai atatia prieteni comuni cu el si l-ai gasit imediat. Nu te interesa ce se va intampla dupa.. vroiai doar sa vorbesti cu el, sa il mai vezi o data.
Prima intalnire a fost spectaculoasa. Erati pe aceeasi lungime de unda. Va placeau aceleasi filme, tineati cu aceeasi echipa, iar chipul ei angelic te dadea pe spate.
Ai renuntat la relatia ta lunga pentru el, te-a ajutat, ti-a dat curajul de care aveai nevoie sa-l parasesti pe tipul care te facea sa suferi de asa mult timp. Avea ceva ce te facea sa innebunesti. Facea totul pentru tine, erai regina lui. Totul a mers bine, trei luni, cinci, un an, doi.. dar parca prea erati doar tu si el, prea ceva lipsea, aveai nevoie de o relatie ascunsa, aveai nevoie de ceva incitant, iti place prea mult pericolul pentru a nu incerca.
Dar nu putea sa dureze totul la infinit, tu ai aflat si totusi tot tu ai fost cel care a plans, a implorat-o, i-a promis ca se va schimba. Pentru ce? Pe ea nu o mai intereseaza, te-a lasat ca pe un caine, a gasit unul mai bun.
Dar nu fi trist, roata se intoarce, mereu!

Happy New Year ! :)

New Year New Me, asa cica !
La multi ani, sa avem un an frumos, mai bun, si cu rele ca altfel nu ne putem simti impliniti atunci cand totul se rezolva.
Cam lunga pauza, cam lunga vacanta, dar asa cum mi-am propus a fost una decisiva.
Am inceput anul constienta fiind ca s-a terminat totul, convinsa ca nu mai merita, ca nu mai are sens nimic.
Acest an va fi unul lejer, fara stres, fara lacrimi varsate pentru persoane ce nu merita, pacea sufleteasca va indeparta toate lucrurile rele.
Ce rost are sa te mai gandesti la solutii atunci cand alte persoane nu vor?
Am inceput anul bine, fara iubit - ceea ce inseamna fara batai de cap, fara motive de suparare, fara lacrimi pe obraz.
Ce poate fi mai frumos de atat?
Sa ma simt goala? Exista un oarecare sentiment de tristete, e bine sa ai pe cineva acolo, langa inima ta, sa stii ca te iubeste si ca este dispus sa faca orice pentru tine, dar hei! anul abia a inceput, avem atata timp pentru a gasi acea persoana care sa ne aduca cu "picioarele pe pamant". Asa ca incurajez si felicit fetele care la fel ca si mine au putut si stiut sa se distreze fara un "baiat bine" langa ele. Girls rulzz !!
Hai sa lasam timpul sa decida pentru noi, macar o perioada, sa vedem ce iese :)
Keep Calm and we'll see what's going to happen this year.
Pupici!